 | as |
|
| Amorţi [ a-mor-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU amorţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a amorti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a amorti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a amorți (forma la infinitiv) A amorți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) A deveni, pentru un timp, fără simțire, insensibil, a rămîne ca mort; a înțepeni. Mi-a amorțit piciorul. • Atunci își luă Trifon pălăria [fermecată] din cap și toți amorțiră ca morții. RETEGANUL, P. I 10. • figurat După izbucnirea de furie, coana Eleonora amorțise iar. DUMITRIU, B. forme 52. Iarna veni viforoasă și plină de semne de spaimă. Pînă și marea-n neastîmpăr acum amorțise la țărmuri. ANGHEL-IOSIF, C., M. II 100. • tranzitiv Femeia a urmat să-l domolească [pe demonul mărilor], suflînd asupra lui... pînă ce l-a amorțit în afundul somnului. SADOVEANU, despre P. 106. 2. (Despre animalele care hibernează) A intra în perioada de hibernare. Ursul amorțește în timpul iernii. 3. figurat A-și pierde puterea, a slăbi în intensitate. După suferiri multe, inima se-mpietrește... simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79. • A încetini, a lîncezi. Adevărul este că munca noastră nu se cuvine să amorțească niciodată. SADOVEANU, P. M. 140. ♦ tranzitiv A domoli, a potoli. Hotărîră a amorți suferința prin vesela petrecere. NEGRUZZI, S. I 218. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí [Atestat: (a. 1669) ap. GCR I, 184 / V: (înv) amur- / prezentul indicativ: amortițesc, (reg) -țăsc, (îrg) amurt / Etimologie: lat* ammortire] 1 vi (despre oameni) A încremeni. 2 vi (Fig) A adormi. 3 vi (despre o. acțiune) A se opri. 4 vi (despre foc) A se stinge. 5 vi (despre ființe, despre corpul lor sau despre o parte a corpului lor; fig despre oase) A deveni insensibil. 6 vi (Spc; despre oameni) A amuți. 7 verb tranzitiv: (Îe) A amorti gura A încetat cu gălăgia. 8-9 verb tranzitiv: (despre suflet, sentimente sau dureri; fig) A-și pierde vioiciunea (sau puterea). 10 vi (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. 11 verb tranzitiv: (Fig; despre apă, zăpadă) A îngheța ușor, pe deasupra. 12 verb tranzitiv: (Fig) A face să se atenueze. 13 verb tranzitiv: (Fig) A face să înceteze. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A AMORȚ/I: A AMORȚ/Í a amort/iésc 1. intranzitiv (despre ființe, despre corpul sau părți ale corpului lor) A-și pierde (temporar) capacitatea de a reacționa la excitanți exteriori; a deveni insensibil; a înțepeni. 2) figurat (despre procese, suferințe fizice etc.) A deveni mai puțin intens; a slăbi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apă etc.) A îngheța la suprafață. 2. tranzitiv A face să devină insensibil. /<lat. ammortire Forme diferite ale cuvantului a amort/i: a amort/iésc a amort/i1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí (amorțésc, amorțít), verb – A deveni insensibil; a lăsa în nesimțire; a înțepeni. – Mr. amurțăscu, amurțire, megl. anmurțǪs. latina *ammŏrtῑre (Pușcariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer, albaneză St., IV, 86); conform italiana ammortire, prov., limba franceza , vezi spaniolă amortir. Uz general (ALR, I, 150). derivat amorțeală, substantiv feminin; amorțitor, adjectiv (care amorțește); amorțitură, substantiv feminin (amorțeală). Forme diferite ale cuvantului amorti: amorțésc amortiamo Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚÍ, amorțesc, verb IV. intranzitiv (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A deveni insensibil; a înțepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ figurat A-și pierde puterea, a se diminua. – latina *ammortire (= admortire). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural amorțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amorți: amorțí (a amorti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent 3 să amorțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMORȚI: AMORȚI verb 1. a insensibiliza. (Anestezicul amorti măseaua.) 2. a înțepeni, a paraliza. (Gerul îi amorti buzele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A amorți: A amorți ≠ a se dezmorți Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A AMORTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A amorți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a amorți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 184 / V: înv amur- / prezentul indicativ: a amorțițesc, reg -țăsc, îrg amurt / Etimologie: lat* ammortire] 1 vi despre oameni A încremeni. 7 verb tranzitiv: Îe A a amorți gura A încetat cu gălăgia. A AMORȚ/Í a amorțiésc 1. Anestezicul a amorți țesutul dureros. Gerul îi a amorți buzele. Amorțí a a amorți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele amorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea amorțeá; conjunctiv prezent 3 să amorțeáscă. Anestezicul a amorți măseaua. Gerul îi a amorți buzele. |
GRAMATICA cuvântului A amorți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a amorți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A amorți poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE amorţi? Vezi cuvântul amorţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amorţi?[ a-mor-ţi ] Se pare că cuvântul amorţi are trei silabe |