eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a aprinde


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Aprinde [ a-prin-de ]
VEZI SINONIME PENTRU aprinde PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a aprinde în mai multe dicționare

Definițiile pentru a aprinde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a aprinde
Verbul: a aprinde (forma la infinitiv)
A aprinde conjugat la timpul prezent:
  • eu aprind
  • tu aprinzi
  • el ea aprinde
  • noi aprindem
  • voi aprindeți
  • ei ele aprind
VEZI VERBUL a aprinde CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












APRINDE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRÍNDE, aprínd, verb

III.

1. tranzitiv (Cu privire la foc) A face să ardă. vezi ațîța. Învățat-ai să aprinzi foc pe vînt și ploaie? SADOVEANU, N. forme 77. În amurg copila-n tindă Foc în vatră verb reflexiv:ea s-aprindă. COȘBUC, P. I 95. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308.
♦ (Cu privire la obiecte) A da foc, a pune foc. Își aprinse o țigară, trăgînd cu sete fumul pînă în fundul plămînilor. BART, E. 253. Moș Nichifor își aprinde luleaua. CREANGĂ, P. 131.
       • Expresia: A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur în belea. Mărica se oprește îndată, de teamă să nu-și aprindă paie în cap din partea bătrînului și schimbă vorba înadins. SP, POPESCU, M. G. 25. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă. CREANGĂ, A. 41.
       • (Poetic). amiezii a aprins cîmpurile verzi, dealurile, pădurile. STANCU, U.R.S.S. 171. Ultimele raze roșiatice ale soarelui mai aprindeau vîrfurile copacilor din zarea dealului din față și se răsfrîngeau asupra satului, ca flacăra unor luminări de ceară pe un mormînt uriaș. BUJOR, S. 129.
♦ reflexiv A începe să ardă, a lua foc. S-a aprins hîrtia.
       • figurat Pe drumul de la Săcele Vine dorul mîndrei mele; Ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde. ANT. literar popular I 130. Dragostea cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 156.
       • Expresia: (Familiar) A i se aprinde (cuiva) călcîile (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva); a-i sfîrîi călcîiele, vezi sfirîi. Nu cumva ți s-au aprins călcîiele? SADOVEANU, N. forme 71. Cînd ți s-or aprinde călcîiele, însoară-te pînă a nu îmbătrini. NEGRUZZI, S. I 251.
♦ A incendia. Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul. COȘBUC, P. I, 119.
       • reflexiv Unde mi-ți începu a face o gălăgie, de credeai că s-a aprins tîrgul. ISPIRESCU, L. 374.

2. reflexiv figurat (Despre o mișcare populară, o revoluție, o răscoală etc.) A izbucni. Răscoala, după ce-a părut înăbușită, s-a aprins iar. SADOVEANU, N. forme 108.

3. tranzitiv (Învechit și arhaizant; cu privire la arme de foc) A face să ia foc. (absolut) Beizade Alecu rămase cu pistolul înălțat, fără a putea aprinde. SADOVEANU, Z. C. 198.
♦ reflexiv (Despre arme) A se descărca, a lua foc. Pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea. ALECSANDRI, P. P. 131.

4. tranzitiv (Cu privire la corpuri sau aparate capabile să producă lumină) A face să lumineze. O lumină pîlpîi la ferestrele mici cît o palmă de om: cineva aprindea lampa. DUMITRIU, N. 213. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, O. III 63. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302.
       • reflexiv Încep să s-aprindă luminile pe la case și stelele pe cer. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Deodată s-aprinde un rînd întreg de lumini electrice, apoi altul, apoi altul și-ncing tot teatrul, pe dinaintea celor trei rînduri de loji, cu trei brîuri de lumini orbitoare. spaniolă POPESCU, M. G. 87.
       • reflexiv (Despre corpuri incandescente) A lumina, a străluci. Peste liniștea din ce în ce mai deplină se aprinseră sus, ca niște chibrituri, stelele. SADOVEANU, O. III 104. Un soare de s-ar stinge-n cer. S-aprinde iarăși soare. EMINESCU, O. I 178. «Cobori în jos, luceafăr blînd... Și viața-mi luminează!» El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168.
       • (Poetic) [în grădină] se frînge umbra-n duioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi. ANGHEL, Î. G. 33.
       • figurat Ochii... în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit. IBRĂILEANU, A. 53. Ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. Pe cer S-aprind și pier Rubine. MACEDONSKI, O. I 35.

5. reflexiv (Adesea determinat prin «la față») A se înroși (în urma unei emoții).
       • tranzitiv (Rar; subiectul este persoana care se roșește) Domnul fața-și aprindea... Curtenii cu toți sărea, Poarta curții închidea. ALECSANDRI, P. P. 91.

6. reflexiv figurat (Despre sentimente, pasiuni sau alte noțiuni abstracte) A izbucni, a se produce. Pasiunile se aprind.
       • tranzitiv A provoca, a face să se ivească (în mod impetuos). Gingașa frumuseță... Aprinde dulce dor. ALECSANDRI, P. I 130.

7. reflexiv (Despre oameni) A se înflăcăra, a se întărîtă, a-și ieși din fire. Nicoriță urmașul a simțit că vodă se aprinde. SADOVEANU, O. VII 18. Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frîul, Nu mă leneșe a șterge de scriu puțin mai mult. Nu mă aprind, ci caut să fie cu bun simț. NEGRUZZI, S. II 270.
       • (Cu determinări introduse prin prepoziție «de» sau, neobișnuit, «în») Cai năzdrăvanii... în foc și pară Vă aprindeți! BENIUC, vezi

14. Oricine o videa De dor mare s-aprindea. ALECSANDRI, O. 102.
       • tranzitiv (Rar; cu privire la oameni) [Pe Aeneas] îl aprinse mînia și, vînăt cu totul, Geme grozav. COȘBUC, AE. 252. Tot ce-mi place mă aprinde. ALEXANDRESCU, P. 48.

8. reflexiv (Despre fîn, cereale, făină etc.) A se strica, în urma unui început de fermentare; a se încinge. Sămînța poate să se aprindă și să mucegăiască cînd e ținută la umezeală. - prezent industrie și: (regional) aprínz.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



aprinde
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aprinde:
aprínde [Atestat: COD. VOR. 97/1 / prezentul indicativ: aprínd, (reg) aprínz / Etimologie: lat appre(he)ndere] 1-3 verb tranzitiv, reflexiv, intranzitiv: (despre foc) A face (ceva) să înceapă să ardă vezi a ațâța, a cuprinde, a încinge. 4 verb reflexiv: (despre foc) A se porni. 5 vtf A face (foc). 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Focul e instrumentul aprinderii) A face să înceapă să ardă. 8 verb tranzitiv: (Subiectul este omul; despre orice corp combustibil) A face să ardă. 9 verb tranzitiv: A da foc. 10 verb tranzitiv: A pune foc (cu intenția de a produce un incendiu). 11 verb reflexiv: A lua foc. 12 verb reflexiv: (Fam; îe) A i se aprinde cuiva călcâiele (după cineva) A se îndrăgosti tare de cineva. 13 verb reflexiv: (Fig; despre revolte etc.) A izbucni. 14 verb reflexiv: (îe) A-și aprinde paie-n cap A provoca iritarea neașteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă (sau o faptă făcută) fără intenție rea Si: (pfm) a o păți. 15 verb tranzitiv: (a) (Spc; vân) A împușca. 16 verb reflexiv: A lua foc. 17 verb reflexiv: (despre corpuri incandescente) A lua foc (de la sine). 18 verb tranzitiv, reflexiv: (despre obiecte ce servesc pentru luminat) A face să lumineze. 19-20 verb tranzitiv, reflexiv: (a) (despre lumina electrică) A lumina. 21 verb reflexiv: (despre chibrituri) A lua foc. 22 verb reflexiv: (Fig) A scăpăra. 23 verb reflexiv: (despre ochi) A începe să strălucească datorită unei stări sufletești intense. 24-25 verb tranzitiv, reflexiv: A încălzi (cuptorul) printr-un foc mare. 26 verb reflexiv: (despre var) A intra în efervescență Cf arde. 27 verb reflexiv: (despre fân, semințe, bucate, făină etc.) A se strica în urma unui început de fermentare Si: a se încinge. 28 verb reflexiv: (Înv; pat) A se inflama. 29-30 verb tranzitiv, reflexiv: A se face roșu ca focul. 31 A se înroși la față (de plăcere, rușine, mânie etc.). 32 verb reflexiv: (Fig; despre sentimente vii, pasiuni sau manifestări ale lor) A izbucni. 33 verb tranzitiv, reflexiv: A face să se ivească (în mod impetuos), a deștepta. 34 verb reflexiv: (Fig; despre oameni, construit cu prepoziția de sau absol) A se înflăcăra. 35 verb reflexiv: (îe) A se aprinde foc A se înfuria foarte tare. 36 verb reflexiv: (Îe) A se aprinde lesne A se înfuria ușor. 37 verb reflexiv: (Înv) A râvni.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

APRINDE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRÍNDE, aprínd, verb

III.

1. tranzitiv A face să ardă focul; a da foc unui obiect.
       • Expresia: A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură.
♦ reflexiv A începe să ardă, a lua foc.
       • Expresia: A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva).

2. tranzitiv (învechit) A face să ia foc o armă.
♦ reflexiv (Despre arme de foc) A se descărca.

3. reflexiv figurat A izbucni, a se dezlănțui; a se produce. Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU).

4. tranzitiv A face să lumineze un corp sau un aparat. A aprins lumini în odaie (CARAGIALE).
♦ reflexiv A începe să lumineze; a lumina, a străluci.

5. reflexiv figurat A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire.
♦ A se înroși la față (în urma unei emoții).

6. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație).

– latina appre[he]ndere.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

APRINDE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRÍNDE, aprínd, verb

III.

1. tranzitiv A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect.
       • Expresia: A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva.
♦ reflexiv A începe să ardă, a lua foc.

2. tranzitiv (învechit) A face să ia foc o armă.

3. reflexiv figurat A izbucni, a se dezlănțui.

4. tranzitiv și reflexiv A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa.

5. reflexiv figurat (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire.
♦ A se înroși, a se îmbujora (la față).

6. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera.

– latina appre[he]ndere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



APRINDE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRÍNDE, aprind, verb

III.

1. tranzitiv A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect.
       • Expresia: A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva.
♦ reflexiv A începe să ardă, a lua foc.

2. tranzitiv (învechit) A face să ia foc o armă.

3. reflexiv figurat A izbucni, a se dezlănțui.

4. tranzitiv și reflexiv A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa.

5. reflexiv figurat (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire.
♦ A se înroși, a se îmbujora (la față).

6. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera.

– latina appre[he]ndere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

aprinde
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aprinde:
aprínde (a aprinde) (a-prin-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprínd, persoana întâi plural: noi apríndem, persoana a doua plural: voi apríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aprinséi, persoana întâi plural: noi aprínserăm; conjunctiv prezent 3 să apríndă; imperativ persoana a doua singular: tu aprínde; gerunziu aprinzấnd; participiu apríns
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aprinde
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru aprinde:
aprinde verb vezi ANTRENA. CONGESTIONA. DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. ENTUZIASMA. INTENSIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEȚI. PASIONA. PORNI. ROȘI. RUMENI. STÎRNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

aprinde
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aprinde:
aprinde vezi

1. a da foc, a începe a arde;

2. a lua foc;

3. a se înflăcăra, a se întărâta ( vezi paie și rogojină). [latina APPREHENDERE, a apuca, a lua (conform a lua foc)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APRINDE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRINDE verb

1. a ațîța, a face. (aprinde focul.)

2. a incendia. (aprinde un imobil.)

3. a fermenta, a se încinge, (regional) a se izgorî, (învechit) a se scoace. (Fînul se aprinde.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

aprinde
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aprinde:
aprínde verb (silabe -prin-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprínd, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aprinséi, persoana întâi plural: noi aprínserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural apríndă, participiu apríns
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

APRINDE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru APRINDE:
APRÍNDE verb

1. a ațâța, a face. (Aprinde focul.)

2. vezi incendia.

3. vezi încinge.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

A aprinde
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A aprinde:
A (se) aprinde ≠ a (se) stinge
Forme diferite ale cuvantului a aprinde: a aprindese

Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A APRINDE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A aprinde
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a aprinde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
12 verb reflexiv: Fam; îe A i se a aprinde cuiva călcâiele după cineva A se îndrăgosti tare de cineva.
14 verb reflexiv: îe A-și a aprinde paie-n cap A provoca iritarea neașteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă sau o faptă făcută fără intenție rea Si: pfm a o păți.
35 verb reflexiv: îe A se a aprinde foc A se înfuria foarte tare.
36 verb reflexiv: Îe A se a aprinde lesne A se înfuria ușor.
Aprínde a a aprinde a-prin- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aprínd, persoana întâi plural: noi apríndem, persoana a doua plural: voi apríndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aprinséi, persoana întâi plural: noi aprínserăm; conjunctiv prezent 3 să apríndă; imperativ persoana a doua singular: tu aprínde; gerunziu aprinzấnd; participiu apríns.
A aprinde focul.
A aprinde un imobil.
Fînul se a aprinde.

GRAMATICA cuvântului A aprinde?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a aprinde.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A aprinde poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE aprinde?
Vezi cuvântul aprinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aprinde?
[ a-prin-de ]
Se pare că cuvântul aprinde are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL A aprinde
Inţelegi mai uşor cuvântul a aprinde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur în belea
Familiar A i se aprinde cuiva călcîile după cineva = a se îndrăgosti tare de cineva; a-i sfîrîi călcîiele, vezi sfirîi
A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură
A i se aprinde cuiva călcâiele după cineva = a se îndrăgosti tare de cineva
A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva
A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva



© 2022 qDictionar.com