eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție atita


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Atî́ta [ a-tî́-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU atî́ta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului atita în mai multe dicționare

Definițiile pentru atita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a ațița
Verbul: a ațița (forma la infinitiv)
A ațița conjugat la timpul prezent:
  • eu ațiț
  • tu ațiți
  • el ea ațiță
  • noi ațițăm
  • voi ațițați
  • ei ele ațiță
VEZI VERBUL a ațița CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATÎ́TA:
ATÎ́TA3 pronume nehot. (Cu sens neutru; și în forma atît)

1. (Înlocuiește un substantiv sau o propoziție exprimînd o măsură, o cantitate, o dimensiune etc.) Cum dai măslinele..?

– Atît. DELAVRANCEA, H. T.

10.
       • Expresia: (în propoziții care exprimă o amenințare) Atîta-ți trebuie! sau atîta ți-e leacul! = ai s-o pățești; va fi vai și amar de tine. Și doar te-a împinge păcatul să clintești verb reflexiv:eo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. Atîta mi-a (sau ți-a etc.) trebuit = asta o așteptam (ca să întreprind ceva împotriva cuiva); n-am mai putut răbda. Lui Harap-Alb atîtai-a trebuit: îndată face cîțiva pași spre dînsa. CREANGĂ, P. 217. Nici atîta = în și mai mică cantitate, și mai puțin. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stîngă, nici atîta. CREANGĂ, P. 238. Atîtu(-i) tot sau (și) atît sau atît și nimic mai mult sau (familiar, ca exclamație de indiferență) atîta tot și lada-n pod = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! Cine-i? Nu-i nimeni, mi s-a părut, Și-atît. BENIUC, în POEZ. N. 50. Tîrziu

– colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu?... Da, d-le colonel. SAHIA, N. 80. Se vede că nu știi cine sînt și ce pot eu?...

– D-ta... Ești domnul Răzvrătescu; atîta tot și lada-n pod. ALECSANDRI, T. 711.

2. (În corelație cu «cît») Același grad, număr, preț, aceeași măsură, cantitate etc. Cît dai, atîta iei.

3. Acest singur lucru, numai aceasta. Atît mai apucă să zică zmeoaica: «M-ai mîncat friptă!». ISPIRESCU, L. 195. Atît ne mai trebuie!... Bravo! Prin multe am trecut... dar prin nori... încă nu. ALECSANDRI, T. I 467. Dar, zău, doru-i mare cine: Peste multe dealuri vine; Ș-așa vine de fierbinte, Să stai în loc te-ai aprinde, Dar cu-atîta ai noroc Că te miști, nu stai în loc! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 93.

4. Mai puțin decît s-ar cuveni. Mă mulțumesc și cu atîta. ▭ Fetele împăratului au mulțămit spinului și pentru atîta. CREANGĂ, P. 232.

– Variantă: atît pronume nehot.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ATÎ́TA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATÎ́TA:
ATÎ́TA3, atîția, atîtea, adjectiv nehot.

1. Așa de mult (sau de scump, de tare, de bine, de îndelungat etc.). Era buimac de cap și hămesit de foame de-atîta umblat. CREANGĂ, P. 145. Pentru atîta încredere nu am cum să-ți mulțumesc. ODOBESCU, S. III

9. Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupra-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253.
       • (Neobișnuit, în forma de plural articulat) Pădurea cu mirosul ei înviorător, cu atîtele-i umbre de frunziș, cu atîtele-i lumini. CARAGIALE, N. S. 48.
       • Locuţiune adverbiala De atîtea ori = așa de des; adeseori. Ți-aduci aminte cum pe-atunci, Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235.
       • Expresia: Atîta pagubă! = n-are importanță, se poate trece cu vederea. Cînd era prin tindă, ea și-a amintit C-a lăsat aprinsă alba luminare... Atîta pagubă mai mare! COȘBUC, P. I 248. Ce mai atîta? = ce să mai vorbim? ce mai tura-vura?
       • (Cu valoare de pronume nehotărît) Au venit atîția, că nu mai avea unde să stea. Sînt atîtea de făcut! ▭ (Întărit prin repetare) Ciudat de unde avea și fata aceasta să-i spuie atîtea și atîtea. Dintr-un nimic... găsea pricină de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, vezi 19.

2. (Exclude orice surplus cantitativ) Numai acesta, acesta singur. Dumneata atîta copilă ai. SADOVEANU, M. 112. Cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? (că așa îi era porecla: pentru că atîta odor avea și el pe lîngă casă, făcut cu mîna lui). CREANGĂ, P. 39.
       • Expresia: Atîta lucru = lucru de nimic, motiv neînsemnat. Își dădu seama că nu avusese curaj. Nu îndrăznise nici măcar atîta lucru: să se uite la vizitiu. DUMITRIU, B. forme 36. Te-am prins de mînă Și-am verb reflexiv:ut să te cuprind-și pentru-atîta lucru Ai plîns și n-ai venit la noi o săptămînă. COȘBUC, P. I 173. Forme gramaticale: gen.-dat. plural atîtor și (cu valoare de pronume nehot.) atîtora.

– Variantă: (rar) atît adjectiv nehot. m.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

AȚÎȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AȚÎȚA:
AȚÎȚÁ, ațî́ț, verb

I. tranzitiv

1. (Cu privire la foc) A aprinde, a face să ardă; a face să ardă mai bine, a înteți, a înviora (suflînd peste tăciuni, scuturînd cenușa etc.). Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21. Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255. Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130.
       • figurat (Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment) A ațîța spiritele. ▭ Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II

7.
♦ Expresia: A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave. Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm.

– Nu ațîța Jocul, Petcule; nu vorbi de răzbunare., ALECSANDRI, T. 1276.
       • reflexiv Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. vezi II 136.

2. figurat (Cu privire la oameni) A întărîta; (cu privire la animale) a asmuți. Ațîță cîinii. ▭ Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188.
♦ (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. Imperialiștii ațîța la război.

– Variantă: ațițá (NEGRUZZI, S. I 143) verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

AȚÎȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AȚÎȚA:
AȚÎȚA verb

1. a înteți, a înviora, (rar) a scotoci, (popular) a zădărî. (A atita focul.)

2. a aprinde, a face. (E frig, trebuie să atita focul.)

3. a agita, a incita, a instiga, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (popular) a sumuța, (învechit și regional) a scorni, (regional) a smomi, a zădărî, (figurat) a asmuți, a monta. (El atita masele.)

4. a stîrni, (figurat) a scormoni, a zgîndări. (Nu-i mai atita durerea.)

5. a asmuți, a hărțui, a întărîta, a provoca, a stîrni, (popular) a sumuța, a zădărî, (Moldova și Bucovina) a hărăți. (atita cîinii.)

6. a îmboldi, a îndemna, (figurat) a mușca. (Cine îl atita să facă asta?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ațîța
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ațîța:
ațîța verb vezi ACTIVA. EXCITA. STIMULA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

AȚIȚA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AȚIȚA:
AȚIȚÁ verb

I. vezi ațâța.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

AȚIȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AȚIȚA:
AȚIȚÁ verb I vezi ațîța.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ATÎ́TA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ATÎ́TA:
ATÎ́TA1 adverb vezi atît2.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ațița
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ațița:
ațițá v vezi ațâța
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'ATITA'
ATIROIDÍEatișerífAȚIȘOÁRĂatîtAȚIȚÁAȚIȚÁREAȚIȚÁTAȚÎȚĂTÓRațițătúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ațița
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ațița dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A ațița focul.
E frig, trebuie să ațița focul.
El ațița masele.
Nu-i mai ațița durerea.
Ațița cîinii.
Cine îl ațița să facă asta?.

GRAMATICA cuvântului ațița?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ațița.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ațița poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ațița sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE atî́ta?
Vezi cuvântul atî́ta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul atî́ta?
[ a-tî́-ta ]
Se pare că cuvântul atî́ta are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ațița
Inţelegi mai uşor cuvântul ațița dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
în propoziții care exprimă o amenințare Atîta-ți trebuie! sau atîta ți-e leacul! = ai s-o pățești; va fi vai și amar de tine
trebuit = asta o așteptam ca să întreprind ceva împotriva cuiva; n-am mai putut răbda
Nici atîta = în și mai mică cantitate, și mai puțin
Atîtu-i tot sau și atît sau atît și nimic mai mult sau familiar, ca exclamație de indiferență atîta tot și lada-n pod = asta e! cu asta am încheiat! să nu aștepți mai mult! Cine-i? Nu-i nimeni, mi s-a părut, Și-atît
Locuţiune adverbiala De atîtea ori = așa de des; adeseori
Atîta pagubă! = n-are importanță, se poate trece cu vederea
Ce mai atîta? = ce să mai vorbim? ce mai tura-vura? Cu valoare de pronume nehotărît Au venit atîția, că nu mai avea unde să stea
Atîta lucru = lucru de nimic, motiv neînsemnat
♦ Expresia: A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De la alfa la omega?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi indispus
aparat în obstetrică pentru extragerea fătului pe căile genitale
de la început până la sfârșit
a organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre stat și persoanele fizice; b ansamblu de forme după care se rezolvă asemenea litigii
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app