eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a aproba aprob


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Aproba [ a-pro-ba ]
VEZI SINONIME PENTRU aproba PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului a aproba aprob în mai multe dicționare

Definițiile pentru a aproba aprob din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a aproba
Verbul: a aproba (forma la infinitiv)
A aproba conjugat la timpul prezent:
  • eu aprob
  • tu aprobi
  • el ea aprobă
  • noi aprobăm
  • voi aprobați
  • ei ele aprobă
VEZI VERBUL a aproba CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












APROBA
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ, aprób, verb

1. tranzitiv (Cu privire la o acțiune, la o părere exprimată, prin extensie la o persoană) A socoti bun, a încuviința; a fi de acord, de aceeași părere cu..., a consimți la... Culai, tu grăiești ca un bărbat cuminte, l-a aprobat tovarășa noastră. SADOVEANU, N. forme 118. Fie cum zice Marțial în privința pasării! dar cît despre iepure, să mă ierte domnia-lui; eu... nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. reflexiv pasiv Întrebările... s-au aprobat de toată adunarea. NEGRUZZI, S. I

12.
       • intranzitiv Toți aprobară din cap. REBREANU, R. I 133.
♦ A da consimțămîntul oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea.
       • reflexiv pasiv Se aprobă, formulă, de obicei scrisă, prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere, un deviz etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



APROBA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ, aprób, verb

I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva.
♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea.
       • Expresia: (reflexiv) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc.

– latina literar approbare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

APROBA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBA verb a accepta, a admite, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A aproba să se scoată postul vacant la concurs.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



aproba
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aproba:
aprobá [Atestat: STAMATI, despre / prezentul indicativ: aprób / Etimologie: lat approbare] 1 verb tranzitiv: (a) A fi de acord cu ceva Si: a consimți, a încuviința, (înv) a aprobălui (1). 2 verb tranzitiv: (Spc) A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva Si: (înv) a aprobălui (2). 3 verb reflexiv: (Înv) A socoti ca bună propria purtare, propria faptă.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A APROBA aprob
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A APROBA aprob:
A APROBÁ aprób tranzitiv

1) (păreri, propuneri etc.) A susține, exprimându-și acordul; a consimți; a încuviința.

2) (cereri, propuneri) A soluționa în mod favorabil.

3) (proiecte, manuscrise etc.) A consimți în mod oficial printr-un act autentic. [silabe a-pro-] /<lat. approbare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

aproba
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aproba:
aprobá (aprób, aprobát), verb

– A încuviința ceva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. latina, italiana approbare (secolul XIX).

– derivat (din limba franceza ) aprobativ, adjectiv; aprobator, adjectiv; dezaproba, verb
Forme diferite ale cuvantului aproba: aprób aprobá

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

APROBA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ, aprób, verb

I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva.

– Din latina approbare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

APROBA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ, aprob, verb

I. tranzitiv A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva.

– Din latina approbare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

APROBA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ verb

I. trecut A încuviința o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprób. / < latina approbare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

APROBA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru APROBA:
APROBÁ verb trecut a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
       • a rezolva favorabil. (< latina approbare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

aproba
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aproba:
aprobá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu aprób, persoana a treia singular: el / ea și plural apróbă; persoana întâi plural: noi aprobăm
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aproba
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aproba:
aprobá (a aproba) (a încuviința) (a-pro-) verb, indicativ prezent 3 apróbă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A APROBA APROB'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aproba
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aproba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A aproba să se scoată postul vacant la concurs.
A aproba să se scoată postul vacant la concurs.
Aprobá a aproba a încuviința a-pro- verb, indicativ prezent 3 apróbă.

GRAMATICA cuvântului aproba?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aproba.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aproba poate fi: adjectiv, verb,

CUM DESPART ÎN SILABE aproba?
Vezi cuvântul aproba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aproba?
[ a-pro-ba ]
Se pare că cuvântul aproba are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aproba

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A căra apa cu ciurul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor
ploaie folosit ca urare de a avea noroc ahdel
a munci în gol, a se agita fără rezultat
a face orice pentru atingerea unui scop
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?