eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a articula


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Articula [ ar-ti-cu-la ]
VEZI SINONIME PENTRU articula PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a articula în mai multe dicționare

Definițiile pentru a articula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a articula
Verbul: a articula (forma la infinitiv)
A articula conjugat la timpul prezent:
  • eu articulez
  • tu articulezi
  • el ea articulează
  • noi articulăm
  • voi articulați
  • ei ele articulează
VEZI VERBUL a articula CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ, articulez, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la sunete sau la cuvinte) A emite, a rosti deslușit cu ajutorul organelor de vorbire. De-abia putu articula cîteva cuvinte de mulțumire și admirație. REBREANU, R. I 179. Nu putea să afle ce verb reflexiv:ea bătrînul, care nu era in stare să articuleze nici un cuvînt. BART, E. 338.

2. reflexiv (Despre părțile unui întreg) A se lega prin articulații. Mîna se articulează la umăr.

3. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv, unui adjectiv sau unui echivalent al lor. (reflexiv pasiv) Substantivul se articulează cînd este însoțit de un determinativ.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

articula
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru articula:
articulá v [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 52 / prezentul indicativ: articulaléz / Etimologie: franceza articuler, lat articulare] 1- 2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) lega prin articulații. 3 verb tranzitiv: A pronunța un sunet, un cuvânt. 4 verb tranzitiv: (Pex) A rosti un cuvânt, o propoziție. 5 verb tranzitiv: (Jur; iuz) A arăta ceva în mod clar sau a demonstra bazându-se pe un articol de lege. 6 verb tranzitiv: A pune articolul unui substantiv sau unei alte părți de vorbire. 7 verb tranzitiv: (Fam; șîe) A articula o palmă A plesni. 8 verb tranzitiv: (Fam) A bate.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ARTICULA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ, articulez, verb

I.

1. tranzitiv A emite un sunet, a rosti deslușit un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire.

2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.

3. reflexiv A se lega prin articulații.

– în franceză articuler (neologism din limba latină articulare).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ARTICULA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ, articulez, verb

I.

1. tranzitiv A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire.

2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.

3. reflexiv A se lega prin articulații.

– Din limba franceza articuler, latina articulare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARTICULA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ, articulez, verb

I.

1. tranzitiv A pronunța, a rosti un sunet, un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire.

2. tranzitiv A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.

3. reflexiv A se lega prin articulații.

– Din limba franceza articuler, latina articulare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ARTICULA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ verb

I. trecut

1. a emite, a rosti cuvinte, sunete.
       • a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea.

2. a atașa articolul unui substantiv.

II. reflexiv a se lega printr-o articulație. (< limba franceza articuler, latina articulare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ARTICULA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULA verb

1. a emite, a pronunța, a rosti. (articula deslușit sunete, cuvinte.)

2. a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a articula un cuvînt.)

3. a se încheia. (Locul unde se articula un os.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ARTICULA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ARTICULA:
ARTICULÁ verb

I. trecut A emite, a rosti (cuvinte, sunete etc.).

2. trecut A adăuga un articol unui substantiv sau unui echivalent al lui.

3. reflexiv A se lega printr-o articulație. [< limba franceza articuler, conform latina articulare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A ARTICULA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ARTICULA:
A ARTICULÁ a articulaéz tranzitiv

1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a pronunța.

2) (substantive) A prevedea cu articol. /<fr. articuler, latina articulare
Forme diferite ale cuvantului a articula: a articulaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

A articula
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A articula:
A articula ≠ a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bălmăji, a îndruga, a mormăi
Definiție sursă: Dicționar de antonime

articula
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru articula:
articulá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea articuleáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

articula
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru articula:
articulá (a articula) verb, indicativ prezent 3 articuleáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A ARTICULA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL articula
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului articula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 52 / prezentul indicativ: articulaléz / Etimologie: franceza articuler, lat articulare] 1- 2 verb tranzitiv, reflexiv: A se lega prin articulații.
7 verb tranzitiv: Fam; șîe A articula o palmă A plesni.
Articula deslușit sunete, cuvinte.
N-a articula un cuvînt.
Locul unde se articula un os.
A ARTICULÁ articulaéz tranzitiv 1 sunete, silabe, cuvinte etc.
Locul unde se articula un os.
Articulá a articula verb, indicativ prezent 3 articuleáză.

GRAMATICA cuvântului articula?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului articula.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul articula poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul articula sa indeplinească rolul de: substantiv, verb

CUM DESPART ÎN SILABE articula?
Vezi cuvântul articula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul articula?
[ ar-ti-cu-la ]
Se pare că cuvântul articula are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL articula

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi bun sau ușor la sau de cap sau a avea cap ușor?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a începe o discuție cu cineva; b popular a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus
totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state
a fi deștept
foarte gustos
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app