 | as |
|
| Burniţă [ bur-ni-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU burniţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a burnita în mai multe dicționareDefinițiile pentru a burnita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a burnița (forma la infinitiv) A burnița conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin (Uneori determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă; bură. S-a lăsat un frig și-o ceață amestecată cu burniță rece. GALAN, Z. R. 73. A fost început de trei zile o burniță, măruntă cît vîrful acului, deasă, incit nu se mai vedea nimic. CAMILAR, TEM. 370. Începe ca să pice o burniță de ploaie. MACEDONSKI, O. I 44. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb I. intranzitiv A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚA verb a bura, a țîrcîi, a țîrîi, (învechit și popular) a roura, (regional) a burui, (învechit) a roua, (figurat) a cerne. (Afară burnita.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BURNIȚĂ substantiv (meteorologie) bură, burnițeală, țîrcîială, țîrîială, (regional) buruială, roureală. (O burnita de toamnă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A BURNIȚA: A BURNIȚÁ persoană 3 a burnitaeáză intranzitiv A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burniță: búrniță substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (reg) barburnita, bârburnita / Plural: burnitae / Etimologie: bură2 + -niță] Bură2 (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BÚRNIȚĂ burnitae forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură Forme diferite ale cuvantului burnita: burnitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru burnița: burnițá vi [Atestat: DELAVRANCEA, S. 107 / prezentul indicativ: burnita țează / Etimologie: burniță] A bura1. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb I. intranzitiv A bura1. – Din burniță. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb I. intranzitiv A bura1. – Din burniță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚÁ, persoană 3 burnițează, verb I. intranzitiv A bura1. – Din burniță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burniță: búrniță substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrniței; plural búrnițe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burniță: búrniță substantiv feminin, genitiv dativ articulat búrniței; plural búrnițe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru burnița: burnițá (a burnita) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BURNIȚĂ: BÚRNIȚĂ, burnițe, substantiv feminin Bură. – Din bură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru burnița: burnițá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BURNIȚA: BURNIȚÁ verb vezi bura. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A BURNITA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BURNIȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului burniţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Afară burniȚa. O burniȚa de toamnă. O burniȚa de toamnă. A BURNIȚÁ persoană 3 burniȚaeáză intranzitiv A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. Búrniță substantiv feminin [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: reg barburniȚa, bârburniȚa / Plural: burniȚae / Etimologie: bură2 + -niță] Bură2 1. BÚRNIȚĂ burniȚae forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. 107 / prezentul indicativ: burniȚa țează / Etimologie: burniță] A bura1. Burnițá a burniȚa verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea burnițeáză. |
GRAMATICA cuvântului BURNIȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului burniţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BURNIȚA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE burniţă? Vezi cuvântul burniţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul burniţă?[ bur-ni-ţă ] Se pare că cuvântul burniţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BURNIȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ști câte parale face cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul burniță are forma: búrnițe
