 | as |
|
| Călări [ că-lă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU călări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a calari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a calari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a călări (forma la infinitiv) A călări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂRI: CĂLĂRÍ, călăresc, verb IV. 1. intranzitiv A umbla, a merge călare. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. Și de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. EMINESCU, O. I 104. 2. tranzitiv A purta calul stînd călare pe el; a încăleca. Caii... Nu-i pot dichisi, Nu-i pot călări. TEODORESCU, P. P. 48. ♦ figurat A conduce; a purta pe cineva după propria voință. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călări: călărí1 [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: calarirésc, (nob) cálăr / Etimologie: călare] 1 vi A merge stând pe un cal (sau alt animal). 2 verb tranzitiv: A mâna calul stând călare. 3 verb tranzitiv: A încăleca. 4 verb tranzitiv: (Fig) A stăpâni și a conduce după propria voință. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂRI: CĂLĂRÍ, călăresc, verb IV. intranzitiv și tranzitiv A umbla, a merge călare sau a purta animalul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂRI: CĂLĂRÍ, călăresc, verb IV. intranzitiv A merge călare. ♦ tranzitiv A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂRI: CĂLĂRÍ, călăresc, verb IV. intranzitiv A merge călare. ♦ tranzitiv A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călări: călărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural călăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călări: călărí (a calari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăreá; conjunctiv prezent 3 să călăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru călări: călări, călăresc vezi t. 1. (er. – despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (deț.) a fuma. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CĂLĂRI: A CĂLĂRÍ a calariésc 1. intranzitiv A merge călare. 2. tranzitiv (caii) A mâna stând călare. /Din călare Forme diferite ale cuvantului a calari: a calariésc a calari1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂRI: CĂLĂRI verb a încăleca. (calari calul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călari: călárí av vezi călare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CALARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călari Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călari dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / prezentul indicativ: călarirésc, nob cálăr / Etimologie: călare] 1 vi A merge stând pe un cal sau alt animal. Călărí a călari verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăreá; conjunctiv prezent 3 să călăreáscă. A CĂLĂRÍ călariésc 1. Călari calul. Călari calul. |
GRAMATICA cuvântului călari? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călari. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călari poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE călări? Vezi cuvântul călări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călări?[ că-lă-ri ] Se pare că cuvântul călări are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călari |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Suc gastric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
