 | as |
|
| Cânta [ cân-ta ] VEZI SINONIME PENTRU cânta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a canta cant în mai multe dicționareDefinițiile pentru a canta cant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a canta (forma la infinitiv) A canta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cânta: cântá [Atestat: COD. VOR. 134/7 / prezentul indicativ: cấnt / Etimologie: moștenit din latinescul cantore] 1-2 vti A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. 3-4 vti (Îe) Joacă cum îi cantată Face întocmai cum îi spune altul. 6 vti (Îe) A-i canta popa la cap A fi mort. 7-8 vti (C.i. averea cuiva) A cheltui pe distracții. 9 (C.i. omul mort) A boci. 10-11 vti (despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz, caracteristice fiecărei specii. 12-13 vti A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, elogiindu-l. 14-15 vti A descrie ceva în versuri. 16 verb tranzitiv: (Fam) A înșira vorbe goale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CÂNTA cânt 1.: A CÂNTÁ cânt 1. intranzitiv 1) A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale organizate într-o melodie. a canta cant 1. frumos. a canta cant 1. la nai. 2) (despre unele păsări sau insecte) A scoate sunete melodioase, caracteristice speciei. 3) fam. A vorbi mult și fără rost; a îndruga; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. 2. tranzitiv 1) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a interpreta; a executa; a zice. 2) A trata cu elogii (în versuri); a ridica în slăvi (printr-o poezie); a elogia; a slăvi; a glorifica; a exalta. /<lat. cantare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÂNTA: CÂNTÁ, cânt, verb I. 1. intranzitiv și tranzitiv A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. • Expresia: Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei. 2. intranzitiv și tranzitiv A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. tranzitiv (familial) A îndruga, a înșira vorbe goale. – latina cantare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÂNTA: CÂNTÁ, cânt, verb I. 1. intranzitiv și tranzitiv A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale. • Expresia: Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. intranzitiv și tranzitiv A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. tranzitiv (familial) A îndruga, a înșira vorbe goale. – latina cantare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru cantă: cántă forme, plural e (sîrb. ung. kanta, despre germana kante și kanne. vezi cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Banat Olt. Găleată de metalurgie Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. vezi polomeac. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CANTA: CANTA, familie de boieri din Moldova, descinsă din familia Cantacuzinilor. Mai importanți: 1. Ioan (Ioniță) C., mare spătar. Copist de cronici. 2. Nicolea C., om politic. Președinte al divanului domnesc sub Mihail Sturdza; ministru de Interne (1835, 1857); înverșunat antiunionist. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cantă: cántă1 substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: cantate / Etimologie: srb, mg kanta] (Reg) 1 Oală de metalurgie 2 Conținutul unei cante (1). 3 Oala împreună cu conținutul. 4 Vas de lut cu coadă, larg la gură ca o ulcică (un fel de cană mai mare). 5 Conținutul unei cânte (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cantă: cántă2 substantiv feminin [Atestat: DDRF / Plural: cantate / Etimologie: ger Kante] (Gmsr) Fâșie colorată de la capătul unei bucăți de stofa Si: șiștoare Cf bată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Canta: Canta (Spătarul Ioan) m. cronicar român care a lăsat o mică cronică despre evenimentele contemporane ale Moldovei (1741-1769). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cânta: cânta, cânt I vezi t. 1. (argoul lumii interlope) a denunța. 2. a tâlhări. II vezi i. (argoul lumii interlope) a mărturisi. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂNTA: CÂNTÁ verb vezi boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru canță: cánță substantiv feminin [Atestat: T. PAPAHAGI, C. A. / Plural: cantae / Etimologie: mg kanca] (Reg; ca poreclă) Iapă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru canta: cantá vi [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: cantatéz / Etimologie: ger kanten] (Schi) A merge pe canturi1 (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cânta: cântá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cânt, persoana a doua singular: tu cânți, persoana a treia singular: el / ea și plural cântă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CANTA: CANTÁ verb I. intr. (Schi) A merge pe canturi. [< germana kanten]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru canta: cantá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural canteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru CANTĂ: CÁNTĂ, cănți, substantiv feminin (regional) Găleată, vadră. Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cânta: cântá (a canta) verb, indicativ prezent 3 cấntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Cănta: Cănta vezi Cantidie 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CANTA CANT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cănta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cănta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3-4 vti Îe Joacă cum îi căntată Face întocmai cum îi spune altul. 6 vti Îe A-i cănta popa la cap A fi mort. Cănta frumos. Cănta la nai. Cántă1 substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: căntate / Etimologie: srb, mg kanta] Reg 1 Oală de metalurgie 2 Conținutul unei cante 1. Cănta o melodie, o doină. Cănta din frunză. Cănta din fluier. Cántă2 substantiv feminin [Atestat: DDRF / Plural: căntate / Etimologie: ger Kante] Gmsr Fâșie colorată de la capătul unei bucăți de stofa Si: șiștoare Cf bată. / Plural: căntae / Etimologie: mg kanca] Reg; ca poreclă Iapă. Cantá vi [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: căntatéz / Etimologie: ger kanten] Schi A merge pe canturi1 3. Cântá a cănta verb, indicativ prezent 3 cấntă. |
GRAMATICA cuvântului Cănta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cănta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cănta poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cânta? Vezi cuvântul cânta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cânta?[ cân-ta ] Se pare că cuvântul cânta are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Cănta Inţelegi mai uşor cuvântul cănta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cănta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Care va sau vra să zică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cânta se conjugă: ei ele cântă
