 | as |
|
| Boci [ bo-ci ] VEZI SINONIME PENTRU boci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului boci în mai multe dicționareDefinițiile pentru boci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a boci (forma la infinitiv) A boci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. 1. intranzitiv A plînge cu vaiete și strigăte. Toader îi tot aținea calea [fetei], ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176. Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421. reflexiv Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428. O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174. 2. tranzitiv A plînge cu bocete după un mort; a jeli. S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137. Nora o boci așa de frumos, incit mai tot satul zicea: mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150. • absolut [Peste sicriu] bocește-o babă. LESNEA, C. despre 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCI verb a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (popular) a se aoli, a se mișeli, (învechit și regional) a se olălăi, a se olecăi, (regional) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (învechit) a se glăsi, a se glăsui. (S-a boci toată ziua.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boci: bocí1 [Atestat: DOSOFTEI, ap. GCR 258 / 20 / prezentul indicativ: bocesc / Etimologie: boace] 1-4 vir A exprima, prin vaiete sau cuvinte, o durere mare (sufletească) Si: a (se) văita, a (se) tângui, a (se) jeli. 5-6 vir A plânge zbuciumat, cu vaiete și tânguiri. 7 verb tranzitiv: A spune bocete la moartea cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A plânge intens (cu vaiete și strigăte). ♦ tranzitiv A plânge cu bocete după un mort; a jeli. – Din boace (puțin folosit, <lat. vox, vocis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BOCI: BOCÍ, bocesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ tranzitiv A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (învechit și regional „voce” < latina). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru boci: bocí2 [Atestat: POMPILIU, B. 1005 / Plural: bocicii / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin (Rar; reg) Vițel căruia nu i s-a dat un nume. 2 i Strigăt cu care se cheamă vițeii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru boci: bocí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural boceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru boci: bocí (a boci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent 3 să boceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BOCI' bócelbocéscBÓCETbochióiBOCÍbocícăbocicóibocicoiánbocicoiáncă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BOCI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului boci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a boci toată ziua. 1005 / Plural: bocicii / Etimologie: nct] 1 substantiv masculin Rar; reg Vițel căruia nu i s-a dat un nume. Bocí a boci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bocésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea boceá; conjunctiv prezent 3 să boceáscă. A boci un mort. |
GRAMATICA cuvântului BOCI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului boci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BOCI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE boci? Vezi cuvântul boci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul boci?[ bo-ci ] Se pare că cuvântul boci are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BOCI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a avea papagal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
