 | as |
|
| Coase [ coa-se ] VEZI SINONIME PENTRU coase PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a coase în mai multe dicționareDefinițiile pentru a coase din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a coase (forma la infinitiv) A coase conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui acuzativ Cos un nasture la haină. ▭ Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. • Expresia: A coase petic de (sau la) petic = a fi strîngător, zgîrcit. Cusut cu ață albă vezi ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45. 3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. 4. A fixa. Oamenii s-au grăbii să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. 5. figurat A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. – prezent industrie persoană persoana a treia plural: ei / ele : cos și coasă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru coase: coáse (cós, cusút), verb – 1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. latina popular cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); conform vegl. koser, italiana cucire (engad. kuzir), prov. cozer, limba franceza coudre, cat. cosir, spaniolă, portugheză coser. – derivat cusut, substantiv neutru (acțiunea de a coase); cusătură (variantă mr. cusutură), substantiv feminin (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al latina *consutūra (Pușcariu 460; DAR), conform calabrez cusitura, limba franceza couture, spaniolă, cat., portugheză costura; cusător, substantiv masculin (ucenic de croitor); cusătoare (variantă cusătoreasă),, substantiv feminin (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, substantiv feminin (croitoreasă); cusătorie, substantiv feminin (croitorie; atelier de croitorie); descoase, verb (a desface din cusături); cosoi, substantiv neutru (Transilvania, legătură, fașă). Forme diferite ale cuvantului coase: coasecós cusút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru coase: coase [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: cos / Etimologie: moștenit din latinescul cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un acuzativ 2 verb tranzitiv: A confecționa o haină. 3 verb tranzitiv: A broda. 4 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A coase la oboroace A sforăi în somn. 7 verb tranzitiv: (despre cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 verb tranzitiv: A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 verb tranzitiv: (Mol; Buc) A bate cuie. 10 verb tranzitiv: (Îrg) A coase cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 verb tranzitiv: (Reg; despre uși) A căptuși cu scânduri. 12 verb tranzitiv: (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 verb tranzitiv: (Fig) A străpunge. 14 verb tranzitiv: (Îvr; îe) A coase cu ochii A privi cu atenție. 15 verb tranzitiv: (Înv; îe) A coase din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 verb reflexiv: (Îvp) A îngheța. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ • Expresia: A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (medicină) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din latina popular cosere (= consuere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COASE: COÁSE, cos, verb III. tranzitiv 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ • Expresia: A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (medicină) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – latina popular cosere (= consuere). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COASE: COASE verb 1. a cîrpi, a prinde, a țese, (Transilvania) a ștopoli, (Moldova) a țîrîi. (I-a coase ciorapul.) 2. a pune. (I-a coase un petic la pantaloni.) 3. a broda, (regional) a împistri, (Transilvania și Maramures) a chindisi, (prin Maramures) a popistri, (prin Banat și Transilvania) a șlingui, (prin Transilvania) a ștricăni. (coase cu flori; coase la gherghef.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru coase: coáse verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural coásă; gerunziu cosând; participiu cusút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru coase: coáse (a coase) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent 3 să coásă; gerunziu cosấnd; participiu cusút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A coase: A coase ≠ a descoase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COASE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A coase Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a coase dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 4 verb tranzitiv: Înv; îe A a coase mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 verb tranzitiv: Înv; îe A a coase petic de petic A fi zgârcit. 6 vi Îvp; îe A a coase la oboroace A sforăi în somn. 10 verb tranzitiv: Îrg A a coase cu sau în cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 14 verb tranzitiv: Îvr; îe A a coase cu ochii A privi cu atenție. 15 verb tranzitiv: Înv; îe A a coase din tunuri sau cu tunurile A bombarda. I-a a coase ciorapul. I-a a coase un petic la pantaloni. A coase cu flori; a coase la gherghef. Coáse a a coase verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cos, persoana întâi plural: noi coásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea coseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu cusúi, persoana întâi plural: noi cusúrăm; conjunctiv prezent 3 să coásă; gerunziu cosấnd; participiu cusút. I-a a coase un petic la pantaloni. |
GRAMATICA cuvântului A coase? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a coase. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A coase poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE coase? Vezi cuvântul coase desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul coase?[ coa-se ] Se pare că cuvântul coase are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A coase Inţelegi mai uşor cuvântul a coase dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A coase petic de sau la petic = a fi strîngător, zgîrcit La o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ A coase petic de petic = a fi zgârcit La o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui acuzativ A coase petic de petic = a fi zgârcit |