 | as |
|
| Comite [ co-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU comite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a comite comit în mai multe dicționareDefinițiile pentru a comite comit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a comite (forma la infinitiv) A comite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru comite: comíte (-t, -ís), verb – A săvîrși, a face, a înfăptui. latina committere, limba franceza commettre (secolul XIX), conjug. ca trimite. – derivat comitent, substantiv masculin (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germana Kommitent; comitet, substantiv neutru (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din limba franceza comité, prin intermediul limba rusă komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, substantiv masculin (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din limba bulgară komitadži, limba turcă komitaci (Ronzevalle 141). Forme diferite ale cuvantului comite: comite-t comite-ís Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMITE: COMÍTE2, comít, verb III. tranzitiv (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. vezi 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comite: comíte2 verb tranzitiv: [Atestat: ALECSANDRI, T. 769 / prezentul indicativ: comít / Etimologie: franceza commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE1, comiți, substantiv masculin (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comite: cómite1 substantiv masculin [Atestat: HASDEU, I. C. VIII / Plural: comiteiți / Etimologie: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMITE comit: A COMÍTE comít tranzitiv (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMITE: COMÍTE1, comít, verb III. tranzitiv A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din latina committere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comite: comíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural comítă; gerunziu comițând; participiu comís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comite: comíte2 (a comite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent 3 să comítă; gerunziu comițấnd; participiu comís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE comiteți m. istorie Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, comiteitis Forme diferite ale cuvantului comite: comiteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMITE: COMÍTE1, comít, verb III. tranzitiv A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din latina committere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITE: COMÍTE verb III. trecut A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / conform latina committere, limba franceza commettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE2, comiți, substantiv masculin (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. – Din latina comes, -itis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comite: *cómite m. (latina cómes, cómitis, tovarăș. vezi comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMITE: COMITE verb a face, a făptui, a săvîrși, ((învechit) a plini. (A comite o infracțiune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comite: comite vezi a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE2, comiți, substantiv masculin Conducător al unui comitat. – Din latina comes, -itis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMITE: COMÍTE2 verb trecut a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< latina committere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE1 substantiv masculin conducător al unui comitat. (< latina comes, italiana comite) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CÓMITE: CÓMITE substantiv masculin Șef al unui comitat. [conform latina comes, italiana comite]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comite: cómite substantiv masculin, plural cómiți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comite: cómite1 substantiv masculin, plural cómiți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COMITE COMIT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comite Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VIII / Plural: comiteiți / Etimologie: lat comes, -itis] 1 Înv Conte. Comíte2 a comite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele comít; conjunctiv prezent 3 să comítă; gerunziu comițấnd; participiu comís. CÓMITE comiteți m. Comens, comiteitis. A comite o infracțiune. A comite o infracțiune. |
GRAMATICA cuvântului comite? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comite poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comite? Vezi cuvântul comite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comite?[ co-mi-te ] Se pare că cuvântul comite are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL comite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: regional măr-gutuie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comite are forma: cómiți
