 | as |
|
| Comis [ co-mis ] VEZI SINONIME PENTRU comis PE ESINONIME.COM definiția cuvântului comis în mai multe dicționareDefinițiile pentru comis din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru comis: cómis (-și), substantiv masculin – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. latina comes, prin intermediul limba neogreacă ϰόμης, conform limba slavă (veche) komisŭ (Vasmer, greacă, 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – derivat comisoaie, substantiv feminin (nevastă de comis); comișie, substantiv feminin (învechit, dregătoria marelui comis); comișel, substantiv masculin (rîndaș de cai). Forme diferite ale cuvantului comis: comis-și Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis: cómis1 substantiv masculin [Atestat: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A și: comís / Plural: comisiși / Etimologie: ngr ϰόμης, vsl кoмиcь] (Înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis1 (1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova și Țara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor și grajdurilor curtii domnești 4 Funcția de comis1 (1). 5 Titlu de comis1 (1). 6 Perioadă în care se exercită funcția de comis1 (1) Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CÓMIS: CÓMIS1, comiși, substantiv masculin (Învechit și arhaizant) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. Comisul Huni și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMIS: COMÍS2, comiși, substantiv masculin (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. vezi 277. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis4: comís4 substantiv masculin [Atestat: ULIERU, C. 94 / V: comí / Plural: comis4iși / Etimologie: franceza commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis4 (1). 3 (Îs) comis4 voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru comis: cómis m. (mgr. kómis, despre latina cómes, conte. vezi comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (despre latina), guvernator, hatman (Cant. Dos.). vezi rahtivan. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CÓMIS: CÓMIS, comiși, substantiv masculin Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din limba neogreacă kómis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CÓMIS: CÓMIS, comiși, substantiv masculin Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din limba neogreacă kómis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru comis: comis m. od. 1. (Marele), boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești; 2. rang de boierie. [greacă bizantin KÓMIS, din latina COMES (STABULI), mai marele grajdului (de unde și limba franceza connétable)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru COMIS: COMIS substantiv, rang boieresc. 1. -ul t. Comișăscul, Ion (Glos); Comișani s. 2. Comișălu, Șt., munt. (BCI XIII 183) < comișel, dregătorie veche; Cămisoaia forme 1617 (D Cpol). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis: comís3 substantiv masculin [Atestat: VICIU, GL. / Plural: comisiși / Etimologie: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMIS: COMÍS substantiv neutru Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [plural -suri. / < limba franceza commis, conform commettre – a comite]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓMIS: CÓMIS2 comisși m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur Forme diferite ale cuvantului comis: comisși Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMIS: COMÍS substantiv masculin Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< limba franceza commis(voyageur)]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis6: comís6 sn [Atestat: DN3 / Plural: ? / Etimologie: franceza commis] 1 Confiscare a bunurilor unui vasal. 3 Confiscare a mărfurilor prohibite sau introduse prin fraudă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CÓMIS: CÓMIS1 comisși m. învechit Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis Forme diferite ale cuvantului comis: comisși Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis5: comís5, comis5ă a [Atestat: BUL. comerț istorie I, 19 / Plural: comis5iși, comis5e / Etimologie: comite] Săvârșit. Forme diferite ale cuvantului comis5: comis5ă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru comis: comís1 substantiv neutru (regional) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comis: comís (confiscare de bunuri) substantiv neutru, plural comísuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMIS: COMÍS substantiv neutru confiscare de bunuri. (< limba franceza commis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comis: comís2 (confiscare de bunuri) substantiv neutru, plural comísuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru comis: cómis (rang boieresc) substantiv masculin, plural cómiși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru comis: cómis1 (rang boieresc) substantiv masculin, plural cómiși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru comis: cómis2 substantiv masculin vezi comes Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'COMIS' COMINUȚIÚNECOMINUTÍVcomírnicComîrzanCÓMISCOMÍS-VOIAJÓRCOMIȘANICOMISÁRCOMISARIÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL comis Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului comis dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GCR I, 61/22 / A și: comís / Plural: comisiși / Etimologie: ngr ϰόμης, vsl кoмиcь] Înv 1 Scutier. 94 / V: comí / Plural: comisiși / Etimologie: franceza commis] 1 Funcționar comercial. 3 Îs comis voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. / Plural: comisiși / Etimologie: ger Kommiss brot] 1-2 Militar 1-2 român din fosta armată austro-ungară. CÓMIS2 comisși m. CÓMIS1 comisși m. Comís5, comisă a [Atestat: BUL. Comerț istorie I, 19 / Plural: comisiși, comise / Etimologie: comite] Săvârșit. |
GRAMATICA cuvântului comis? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului comis. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul comis poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE comis? Vezi cuvântul comis desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul comis?[ co-mis ] Se pare că cuvântul comis are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL comis Inţelegi mai uşor cuvântul comis dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: în societatea burgheză Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri COMÍS substantiv masculin Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a tăia drumul sau calea cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul comis are forma: comísuri
