 | as |
|
| Compătimi [ com-pă-ti-mi ] VEZI SINONIME PENTRU compătimi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a compatimi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a compatimi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a compătimi (forma la infinitiv) A compătimi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMÍ, compătimesc, verb IV. 1. tranzitiv A avea sau a manifesta părere de rău, milă față de cineva, față de încercările sau suferințele lui. 2. intranzitiv (Învechit) A suferi împreună cu altcineva, a lua parte Ia suferința cuiva. A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește Însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264. Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMI verb a căina, a deplînge, a plînge, (livresc) a deplora, (învechit și popular) a tîngui, (învechit și regional) a căi, (regional) a sărăci, (Transilvania, Maramures și Moldova) a șăinăli, (învechit) a jeli, a jelui. (Îl compatimi pentru situația în care se afla.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMÍ, compătimesc, verb IV. 1. tranzitiv A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. intranzitiv (învechit) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după limba franceza compatir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMÍ, compătimesc, verb IV. 1. tranzitiv A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. intranzitiv (învechit) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după limba franceza compatir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMÍ verb IV. 1. trecut A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (învechit) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după limba franceza compatir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A COMPĂTIMI: A COMPĂTIMÍ a compatimiésc 1. tranzitiv (persoane) A trata cu compasiune; a deplânge; a deplora; a jeli; a jelui; a căina. 2. intranzitiv A fi cuprins de compasiune față de suferințele cuiva; a suferi împreună. /con- + a pătimi Forme diferite ale cuvantului a compatimi: a compatimiésc a compatimi1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compătimi: compătimí [Atestat: PANN, E. III, 46/10 / prezentul indicativ: compatimimésc / Etimologie: con1- + pătimi după franceza compatir] 1 verb tranzitiv: A manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2 vi (Înv; mls cu pp cu) A lua parte la suferința cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPĂTIMI: COMPĂTIMÍ verb trecut a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după limba franceza compatir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compătimi: compătimí (a compatimi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compătimésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea compătimeá; conjunctiv prezent 3 să compătimeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compătimi: compătimí verb → pătimi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A COMPATIMI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL compătimi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului compătimi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îl compătimi pentru situația în care se afla. Îl compătimi pentru situația în care se afla. A COMPĂTIMÍ compătimiésc 1. III, 46/10 / prezentul indicativ: compătimimésc / Etimologie: con1- + pătimi după franceza compatir] 1 verb tranzitiv: A manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. Compătimí a compătimi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compătimésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea compătimeá; conjunctiv prezent 3 să compătimeáscă. |
GRAMATICA cuvântului compătimi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului compătimi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul compătimi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE compătimi? Vezi cuvântul compătimi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compătimi?[ com-pă-ti-mi ] Se pare că cuvântul compătimi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL compătimi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe când era bunica fată mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
