 | as |
|
| Confirma [ con-fir-ma ] VEZI SINONIME PENTRU confirma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a confirma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a confirma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a confirma (forma la infinitiv) A confirma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMÁ, confírm, verb I. tranzitiv 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări (o ipoteză, o afirmație etc.). Puternicul răsunet produs în lumea întreagă de Festivalul [din 1953] de la București confirmă o dată mai mult că acesta a constituit» măreață sărbătoare a păcii și prieteniei tineretului din întreaga lume, că el a înregistrat un succes imens. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. • (În sistemul juridic burghez, în opoziție cu reforma sau casa) A întări o hotărîre, o sentință a unei instanțe inferioare. Curtea supremă a confirmat hotărîrea tribunalului. 2. A întări, a definitiva pe cineva într-o situație. – prezent industrie și: (învechit) confirmez (BĂLCESCU, O. II 10). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMA verb 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livresc) a corobora, (învechit și regional) a probălui, (învechit) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate confirma cele spuse.) 2. a se adeveri, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au confirma.) 3. (juridic) a consacra, a consfinți, a întări, a ratifica, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra. (Adunarea a confirma aceste măsuri.) 4. (juridic) a întări, a recunoaște, a valida. (L-a confirma în funcție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMÁ, confirm, verb I. tranzitiv 1. A recunoaște justețea unei afirmații făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (juridic) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmației. – Din limba franceza confirmer, latina confirmare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMÁ, confirm, verb I. tranzitiv 1. A recunoaște și a întări exactitatea unei afirmații făcute de altcineva; a atesta, a mărturisi autenticitatea; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. (juridic) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație, într-un post. 4. (În Biserica catolică) A oficia ritualul confirmării. – Din limba franceza confirmer, latina confirmare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru confirma: confirmá [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 4 / prezentul indicativ: confírm / Etimologie: franceza confirmer] 1 verb tranzitiv: A definitiva pe cineva într-o situație. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru, a unei ipoteze, a unei afirmații etc. 4 verb tranzitiv: (Jur) A întări hotărârea, sentința unei instanțe superioare prin aprobare. 5 verb tranzitiv: (îbrc) A oficia ritualul confirmației (5). 6 verb tranzitiv: (Jur) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. 7 verb tranzitiv: (Spt) A se încadra într-un barem. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMÁ verb trecut 1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri. 2. (juridic) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. • a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației. (< limba franceza confirmer, latina confirmare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CONFIRMA: CONFIRMÁ verb I. trecut 1. A întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații etc. 2. A întări, a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație. 3. (În biserica catolică; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confírm, -mez, 3,6 -mă. / < latina conformare, conform limba franceza confirmer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru confirma: confirmá vezi 1. a face mai ferm, mai statornic: a confirma o rezoluțiune; 2. a aduce probe mai puternice; 3. a proba, a sancționa, a ratifica: a confirma o lege. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru confirma: confirmá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu confírm, persoana a treia singular: el / ea și plural confírmă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A confirma: A confirma ≠ a denega, a infirma, a nega Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru confirma: confirmá (a confirma) verb, indicativ prezent 3 confírmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A CONFIRMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL confirma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului confirma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toate confirma cele spuse. Previziunile lui s-au confirma. Adunarea a confirma aceste măsuri. L-a confirma în funcție. Toate confirma cele spuse. Adunarea a confirma aceste măsuri. L-a confirma în funcție. Confirmá a confirma verb, indicativ prezent 3 confírmă. |
GRAMATICA cuvântului confirma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului confirma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul confirma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE confirma? Vezi cuvântul confirma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul confirma?[ con-fir-ma ] Se pare că cuvântul confirma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL confirma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în evantai?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul confirma se conjugă: ei ele confírmă
