eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a cuibari


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Cuibări [ cu-i-bă-ri ]
VEZI SINONIME PENTRU cuibări PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a cuibari în mai multe dicționare

Definițiile pentru a cuibari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a cuibări
Verbul: a cuibări (forma la infinitiv)
A cuibări conjugat la timpul prezent:
  • eu cuibăresc
  • tu cuibărești
  • el ea cuibărește
  • noi cuibărim
  • voi cuibăriți
  • ei ele cuibăresc
VEZI VERBUL a cuibări CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI:
CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV.

1. reflexiv (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine.
♦ figurat (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173.
       • figurat Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152.
♦ figurat A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31.
       • figurat A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120.

2. tranzitiv (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

cuibări
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuibări:
cuibări [Atestat: LB / prezentul indicativ: cuibariresc / Etimologie: cuibar] 1 verb reflexiv: (despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva. 2 verb reflexiv: (despre păsări) A-și face loc în cuibar (1) 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pfm; fig) A (se) așeza într-un culcuș. 5 verb tranzitiv: A mușuroi porumbul, cartofii etc. 6 verb tranzitiv: (Trs) A scotoci. 7 verb tranzitiv: (Fig) A așeza la loc ferit. 8 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se așeza cât mai bine într-un locuțiune 9 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se ghemui într-un spațiu cald și moale. 10 verb reflexiv: (Pop; despre dureri) A se localiza. 11 verb reflexiv: (Pfm; fig) A se pripăși. 12 verb tranzitiv: (Rar) A așeza găinile în cuibar.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CUIBĂRI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI:
CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV.

1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva; a-și face loc în cuibar.
♦ figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
♦ figurat A se adăposti.
♦ figurat A se aciua, a se pripăși.

2. tranzitiv (Rar) A așeza găinile în cuibar.

3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc.

– Din cuibar.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CUIBĂRI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI:
CUIBĂRÍ, cuibăresc, verb IV.

1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
♦ figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
♦ figurat A se adăposti.
♦ figurat A se aciua, a se pripăși.

2. tranzitiv (Rar) A așeza găinile în cuibar.

3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc.

– Din cuibar.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A CUIBĂRI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CUIBĂRI:
A CUIBĂRÍ a cuibariésc

1. tranzitiv (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a mușuroi.

2. intranzitiv (despre păsări) A face cuib (și a scoate pui). Pescărușul cuibărește pe stânci. /cuib + sufix a cuibariări
Forme diferite ale cuvantului a cuibari: a cuibariésc a cuibari1.
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CUIBĂRI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUIBĂRI:
CUIBĂRI verb a se aciua, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (învechit și regional) a se lipi, (regional) a se agesti, a se închiorchioșa, (învechit) a se sprijini. (S-a cuibari acolo de nu se știe unde.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

cuibări
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuibări:
cuibărí vezi

1. a-și face cuibul;

2. a se pune pe cuibar (vorbind de păsări);

3. figurat a se așeza undeva;

4. a prăși porumbul sau fasolea făcându-i moșoroiu la rădăcină.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cuibări
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuibări:
cuibărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cuibăreáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cuibări
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuibări:
cuibărí (a cuibari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent 3 să cuibăreáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A CUIBARI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CUIBĂRI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuibări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cuibări [Atestat: LB / prezentul indicativ: cuibĂriresc / Etimologie: cuibar] 1 verb reflexiv: despre păsări A-și face cuibul 1 undeva.
A CUIBĂRÍ cuibĂriésc 1.
/cuib + sufix cuibĂriări.
S-a cuibĂri acolo de nu se știe unde.
Cuibărí a cuibĂri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cuibărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cuibăreá; conjunctiv prezent 3 să cuibăreáscă.

GRAMATICA cuvântului CUIBĂRI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuibări.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CUIBĂRI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE cuibări?
    Vezi cuvântul cuibări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuibări?
    [ cu-i-bă-ri ]
    Se pare că cuvântul cuibări are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CUIBĂRI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A fi slobod la gură?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    potrivit, nimerit
    a lăsa pe cineva complet sărac
    a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
    a renunța la propriul punct de vedere, la propria opinie sau plăcere
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app