 | as |
|
| Dăinui [ dă-i-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dăinui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dainui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dainui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dăinui (forma la infinitiv) A dăinui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dăinuiesc și dăinui, verb IV. intranzitiv (Mai ales la persoană 3) A ține un timp îndelungat, a se prelungi în timp; a dura, a persista. Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298. ♦ (Despre ființe) A trăi, a viețui, a exista. Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUI verb 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (învechit) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va dainui lumea și pămîntul; vechi obicei care dainui și astăzi.) 2. a dura, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui dainui pînă astăzi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinui verb tranzitiv: [Atestat: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (îrv) dainuini (prezentul indicativ: dăinésc), dainuinăí (prezentul indicativ: dắinăi) / prezentul indicativ: dắinui și dainuiesc / Etimologie: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, (liv) a subzista, (înv) a petrece, a via. 2 (Rar) A trăi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dắinui, verb IV. intranzitiv 1. (La persoană 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [ pronunție: dăi-. – prezent industrie și: dăinuiesc] – Din limba sârbă danovati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DĂINUI: A DĂINUÍ a dainuiiésc intranzitiv 1) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dura; a stărui; a persista. 2) rar (despre ființe) A se mai afla în viață; a viețui; a trăi; a exista. [silabe dăi-nu-i] /<sl. dano vati Forme diferite ale cuvantului a dainui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ, dăinuiesc, verb IV. intranzitiv 1. (La persoană 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [prezent industrie și: dắinui] – Din sârbo-croată danovati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinuí verb (silabe dăi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu dăinuiésc / dăinui, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dăinuiáscă / dăinuie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dăinui: !dăinuí (a dainui) (dăi-) verb, indicativ prezent 3 dắinuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent 3 să dắinuie Forme diferite ale cuvantului dainui: dainuia dainui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DĂINUI: DĂINUÍ verb vezi exista, fi, trăi, viețui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dăinui: dăinui verb vezi EXISTA. FI. TRĂI. VIEȚUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dăinui: A dăinui ≠ a dispera, a pieri Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DAINUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dăinui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dăinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cît va a dăinui lumea și pămîntul; vechi obicei care a dăinui și astăzi. Amintirea lui a dăinui pînă astăzi. DA ms / V: îrv a dăinuini prezentul indicativ: dăinésc, a dăinuinăí prezentul indicativ: dắinăi / prezentul indicativ: dắinui și a dăinuiesc / Etimologie: srb danovati] 1 La persoana 3 A continua să existe în timp Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, liv a subzista, înv a petrece, a via. Cât va a dăinui lumea și pământul. A DĂINUÍ a dăinuiiésc intranzitiv 1 A-și perpetua existența; a continua să fie; a dura; a stărui; a persista. !dăinuí a a dăinui dăi- verb, indicativ prezent 3 dắinuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dăinuiá; conjunctiv prezent 3 să dắinuie. |
GRAMATICA cuvântului A dăinui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dăinui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dăinui poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dăinui? Vezi cuvântul dăinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dăinui?[ dă-i-nu-i ] Se pare că cuvântul dăinui are patru silabe |
La plural verbul dăinui se conjugă: ei ele dăinuiásc