eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a deruta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Derută [ de-ru-tă ]
VEZI SINONIME PENTRU derută PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a deruta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a deruta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a deruta
Verbul: a deruta (forma la infinitiv)
A deruta conjugat la timpul prezent:
  • eu derutez
  • tu derutezi
  • el ea derutează
  • noi derutăm
  • voi derutați
  • ei ele derutează
VEZI VERBUL a deruta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru derută:
derútă substantiv feminin [Atestat: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 7/6 / Plural: derutate / Etimologie: franceza déroute] 1 (Șfg) Stare de zăpăceală, de dezorientare. 2 (Mil; despre o trupă învinsă; îe) A merge sau a fi în deruta A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DERUTA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ, derutez, verb

I. tranzitiv A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

DERUTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ, derutez, verb

I. tranzitiv A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci.

– Din limba franceza dérouter.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DERUTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ, derutez, verb

I. tranzitiv A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci.

– Din limba franceza dérouter.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A DERUTA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DERUTA:
A DERUTÁ a derutaéz tranzitiv A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta. /<fr. dérouter
Forme diferite ale cuvantului a deruta: a derutaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DERUTĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERUTĂ substantiv descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) deconcertare. (Stare de deruta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

deruta
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deruta:
derutá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: derutatéz / Etimologie: franceza dérouter] 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DERUTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTA verb a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livresc) a deconcerta. (Vestea auzită l-a deruta.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DERUTA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ verb trecut a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< limba franceza dérouter)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

deruță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deruță:
derúță substantiv feminin [Atestat: DLR ms / Plural: derutațe / Etimologie: gheară + -uță] (Reg) Cârcel la vița de vie.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DERUTA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ verb

I. trecut A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< limba franceza dérouter].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DERUTĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ substantiv feminin stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< limba franceza déroute)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

deruta
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deruta:
derutá (derutéz, derutát), verb

– A rătăci, a încurca, zăpăci. în franceză dérouter.
Forme diferite ale cuvantului deruta: derutéz derut

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

DERUTĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ, derute, substantiv feminin Stare de zăpăceală, de dezorientare.

– Din limba franceza déroute.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DERUTĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ, derute, substantiv feminin Stare de zăpăceală, de dezorientare.

– Din limba franceza déroute.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DERUTĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ derutae forme Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute
Forme diferite ale cuvantului deruta: derutae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DERUTĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ substantiv feminin Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [conform limba franceza déroute].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

deruta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deruta:
derutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu derutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deruteáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

derută
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru derută:
derútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat derútei; plural derúte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

deruta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deruta:
derutá (a deruta) verb, indicativ prezent 3 deruteáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DERUTĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERUTĂ:
DERÚTĂ substantiv feminin Dezorientare, zăpăceală.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A deruta
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A deruta:
A deruta ≠ a îndrepta, a orienta
Definiție sursă: Dicționar de antonime

derută
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru derută:
derútă substantiv feminin, plural derúte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

DERUTA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DERUTA:
DERUTÁ verb vezi dezorienta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DERUTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DERUTA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deruta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
112, 7/6 / Plural: derutate / Etimologie: franceza déroute] 1 Șfg Stare de zăpăceală, de dezorientare.
2 Mil; despre o trupă învinsă; îe A merge sau a fi în deruta A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine.
A DERUTÁ derutaéz tranzitiv A face să-și piardă siguranța în modul de a acționa; a aduce în stare de zăpăceală; a zăpăci; a dezorienta.
Stare de deruta.
Derutá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: derutatéz / Etimologie: franceza dérouter] 1-2 A se zăpăci.
Vestea auzită l-a deruta.
Derúță substantiv feminin [Atestat: DLR ms / Plural: derutațe / Etimologie: gheară + -uță] Reg Cârcel la vița de vie.
DERÚTĂ derutae forme Stare de zăpăceală, de dezorientare.
Derutá a deruta verb, indicativ prezent 3 deruteáză.

GRAMATICA cuvântului DERUTA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deruta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DERUTA poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul DERUTA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul deruta se conjugă: ei ele deruteáză
  • group icon La plural substantivul derută are forma: derúte

CUM DESPART ÎN SILABE derută?
Vezi cuvântul derută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul derută?
[ de-ru-tă ]
Se pare că cuvântul derută are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DERUTA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: La întâmplare sau la ori în voia întâmplării?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
în limite acceptabile, moderat, chibzuit
primul termen al unei definiții, care se referă la noțiunea în sfera căreia intră obiectul definit
în voia sorții; într-o doară, la nimereală
corect, desăvârșit, pur
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app