 | as |
|
| Despleti [ des-ple-ti ] VEZI SINONIME PENTRU despleti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a despleti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a despleti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despleti (forma la infinitiv) A despleti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. • figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. • (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. • reflexiv (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. • figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ reflexiv figurat (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despleti: despletí [Atestat: LB / V: (îvr) despletiectí, (rar) disdespleti / prezentul indicativ: despletitésc / Etimologie: des- + (îm)pleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele. ♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – prefix des- + [îm]pleti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele. ♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despleti: despletí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despleteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despleti: despletí (a despleti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DESPLETI: A DESPLETÍ a despletiésc tranzitiv A face să se despletească. /des- + a [îm]pleti Forme diferite ale cuvantului a despleti: a despletiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETI verb a desface. (Își despleti cozile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A despleti: A despleti ≠ a împleti Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DESPLETI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A despleti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a despleti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despletí [Atestat: LB / V: îvr a despletiectí, rar disa despleti / prezentul indicativ: a despletitésc / Etimologie: des- + împleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: C. Despletí a a despleti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă. A DESPLETÍ a despletiésc tranzitiv A face să se despletească. Își a despleti cozile. Își a despleti cozile. |
GRAMATICA cuvântului A despleti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a despleti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A despleti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE despleti? Vezi cuvântul despleti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despleti?[ des-ple-ti ] Se pare că cuvântul despleti are trei silabe |