eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a dezbara


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Dezbăra [ dez-bă-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU dezbăra PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a dezbara în mai multe dicționare

Definițiile pentru a dezbara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a dezbăra
Verbul: a dezbăra (forma la infinitiv)
A dezbăra conjugat la timpul prezent:
  • eu dezbar
  • tu dezbari
  • el ea dezbară
  • noi dezbărăm
  • voi dezbărați
  • ei ele dezbară
VEZI VERBUL a dezbăra CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA:
DEZBĂRÁ, dezbár, verb

I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de»)

1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262.

2. A se desface, a se despărți; prin extensie a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119.

– prezent industrie și: dezbăr, dezberi (M.

I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



dezbăra
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbăra:
dezbărá [Atestat: M. COSTIN, O. 188 / V: (îrg) dizdezbara / S și: (înv) desbdezbara / prezentul indicativ: dezbár, (reg) dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: (C.i. oameni, animale etc.) A determina să renunțe la o deprindere (rea) Si: a dezvăța. 2 verb tranzitiv: (Pex) A dezobișnui. 3 verb tranzitiv: (Pex) A renunța. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) îndepărta. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) elibera.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEZBĂRA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA:
DEZBĂRA verb

1. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a dezbara de un viciu.)

2. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a scăpa, (regional) a se cortorosi, (Bucovina) a se coroti, (grecism învechit) a exoflisi, (figurat) a se scutura. (S-a dezbara de un musafir nepoftit.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEZBĂRA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA:
DEZBĂRÁ, dezbár, verb

I. reflexiv

1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța.

2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent: industrie și: dezbắr]

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



DEZBĂRA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA:
DEZBĂRÁ, dezbár, verb

I. reflexiv

1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța.

2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent industrie și: dezbắr]

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

dezbăra
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbăra:
dezbărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbăr, persoana a doua singular: tu dezbári; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezbáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

dezbăra
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbăra:
dezbărá (a dezbara) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A dezbăra
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezbăra:
A (se) dezbăra ≠ a (se) obișnui, a (se) învăța
Forme diferite ale cuvantului a dezbara: a dezbarase

Definiție sursă: Dicționar de antonime

A dezbăra
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezbăra:
A dezbăra ≠ a deprinde
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZBARA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezbăra
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezbăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
188 / V: îrg diza dezbăra / S și: înv desba dezbăra / prezentul indicativ: dezbár, reg dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: C.
S-a a dezbăra de un viciu.
S-a a dezbăra de un musafir nepoftit.
S-a a dezbăra de un viciu.
Dezbărá a a dezbăra verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre.



GRAMATICA cuvântului A dezbăra?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezbăra.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezbăra poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul dezbăra se conjugă: ei ele dezbáre

CUM DESPART ÎN SILABE dezbăra?
Vezi cuvântul dezbăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbăra?
[ dez-bă-ra ]
Se pare că cuvântul dezbăra are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A dezbăra