 | as |
|
| Dezveli [ dez-ve-li ] VEZI SINONIME PENTRU dezveli PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dezveli în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dezveli din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezveli (forma la infinitiv) A dezveli conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZVELI: DEZVELÍ, dezvelesc, verb IV. (Atestat și în forma dezvăli) (Uneori în concurență cu dezvălui) 1. tranzitiv A da la o parte, a îndepărta (din jurul cuiva sau de pe cineva sau ceva) o învelitoare; a descoperi. Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164. Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142. Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55. • (Poetic) Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137. ♦ A despacheta. Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309. ♦ A da jos (în parte sau în întregime) acoperișul unei case, a descoperi o casă. Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ reflexiv (Neobișnuit, despre morminte) A se deschide. Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132. ♦ (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pămîntul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile. Cînd, după citeva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225. 2. tranzitiv figurat A face să apară, a lăsa să se vadă, a arăta. Dantelele îi dezveliră brațul gros și albaneză DUMITRIU, N. 41. Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101. ♦ reflexiv A apărea în fața cuiva, a se înfățișa. Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul! GÎRLEANU, L. 22. Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. ♦ (Rar) A afla, a descoperi. Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, despre P. 48. 3. tranzitiv figurat A destăinui, a da în vileag, a da pe față, a trăda. Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265. • reflexiv pasiv Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317. • reflexiv În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. ♦ (Învechit) A expune, a dezvolta. Dă-mi voie, prietine, a-mi dezvăli ideea. NEGRUZZI, S. I 270. 4. reflexiv (Despre mugurii și bobocii plantelor, prin extensie despre plante) A se deschide. Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. id. M. C. 120. • figurat Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32. 5. reflexiv (Neobișnuit, despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33. – Variantă: (Moldova, Transilvania) dezvălí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZVELI: DEZVELÍ, dezvelesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ tranzitiv specializare A despacheta. ♦ tranzitiv A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ tranzitiv A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. tranzitiv figurat A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ reflexiv (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. reflexiv (Despre mugurii și bobocii plantelor; prin extensie despre plante; adesea figurat) A se deschide. – Dez- + [în]veli. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZVELI: DEZVELÍ, dezvelesc, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. ♦ tranzitiv specializare A despacheta. ♦ tranzitiv A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ tranzitiv A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă). 2. tranzitiv figurat A face să apară, a lăsa să se vadă; a arăta. ♦ reflexiv (Rar) A apărea în fața cuiva; a se înfățișa. 3. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. reflexiv (Despre mugurii și bobocii plantelor; prin extensie despre plante) A se deschide. – prefix dez- + [în]veli. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezveli: dezvelí [Atestat: ANON. CAR. / V: (înv) dezvelivălí / prezentul indicativ: dezvelilésc / Etimologie: dez- + (în)veli] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descoperi (1-2). 3 verb tranzitiv: (Spc) A despacheta. 4 verb tranzitiv: A da jos acoperișul unei case. 5 verb tranzitiv: A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 6 verb tranzitiv: (Fig) A arăta. 7 verb reflexiv: (Rar) A se înfățișa. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) da în vileag. 10 verb reflexiv: (despre mugurii și bobocii plantelor) A se deschide. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DEZVELI: A DEZVELÍ a dezveliésc tranzitiv 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoțând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliș. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în fața publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) figurat A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli Forme diferite ale cuvantului a dezveli: a dezveliésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dezveli: dezveli verb vezi APĂREA. ARĂTA. CONFESA. DECLARA. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. IVI. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNFĂȚIȘA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRĂDA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEZVELI: DEZVELÍ verb 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Olt. și Banat) a (se) destruca. (Era învelit și s-a dezveli în somn.) 2. a inaugura. (A dezveli un monument.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZVELI: DEZVELI verb a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Olt. și Banat) a (se) destruca. (Era învelit și s-a dezveli în somn.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezveli: dezvelí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvelésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezveleá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezveleáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezveli: dezvelí (a dezveli) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvelésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezveleá; conjunctiv prezent 3 să dezveleáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A dezveli: A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli Forme diferite ale cuvantului a dezveli: a dezvelise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DEZVELI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A dezveli Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a dezveli dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: înv a dezvelivălí / prezentul indicativ: a dezvelilésc / Etimologie: dez- + înveli] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se descoperi 1-2. A DEZVELÍ a dezveliésc tranzitiv 1 A descoperi, dând la o parte o învelitoare. Era învelit și s-a a dezveli în somn. A a dezveli un monument. Era învelit și s-a a dezveli în somn. Dezvelí a a dezveli verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvelésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezveleá; conjunctiv prezent 3 să dezveleáscă. |
GRAMATICA cuvântului A dezveli? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a dezveli. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A dezveli poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezveli? Vezi cuvântul dezveli desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezveli?[ dez-ve-li ] Se pare că cuvântul dezveli are trei silabe |