eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aparea


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Apărea [ a-pă-rea ]
VEZI SINONIME PENTRU apărea PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aparea în mai multe dicționare

Definițiile pentru aparea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a apărea
Verbul: a apărea (forma la infinitiv)
A apărea conjugat la timpul prezent:
  • eu apar
  • tu apari
  • el ea apare
  • noi apărem
  • voi apăreți
  • ei ele apar
VEZI VERBUL a apărea CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREA verb

1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism învechit) a spunta. (Nu aparea cu săptămînile pe stradă.)

2. a se arăta, a se ivi, a pica, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a se sfeti. (Chiar atunci a aparea și el.)

3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (învechit) a se spune, (familial) a se înființa. (A aparea la proces.)

4. a se arăta, a se ivi, (învechit) a mijloci, (figurat) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zimbet aparea pe fața lui.)

5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (învechit și popular) a se dezveli. (Cîmpia aparea în toată splendoarea ei.)

6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A aparea iarba.)

7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi aparea frunzele.)

8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (aparea luna.)

9. a se arăta, a se ivi, a miji, (regional) a (se) iți, a (se) slomni. (Au aparea zorii.)

10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (A aparea din senin o furtună.)

11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (aparea o schimbare.)

12. a se declara, a se ivi. (A aparea o epidemie.)

13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A aparea un nou tom din dicționar.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



APĂREA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv (în opoziție cu dispărea)

1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. forme 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130.
       • A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1.
♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. forme 133.

2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614.

8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.

– Variantă: (nerecomandabil) apáre verb

III.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

APĂREA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Variante: apáre verb III.]

– Din latina apparere (după părea).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



apărea
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá (-ár, -rút), verb

– A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul limba franceza apparaître față de paraître (secolul XIX); conform spaniolă aparacer. Este frecventă tendința de a asimila verb cu conjuncție III (a apare). derivat aparent, adjectiv; aparență, substantiv feminin; apariție,, substantiv feminin, toate din limba franceza
Forme diferite ale cuvantului aparea: aparea-ár -rút

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

APĂREA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Variante: apáre verb III]

– Din latina apparere (după părea).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

apărea
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá vi [Atestat: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apáre / prezentul indicativ: apár / Etimologie: latina appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere.

4. A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; despre publicații) A ieși de sub tipar.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

apărea
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá (a aparea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a doua singular: tu apári, persoana întâi plural: noi apărém, viitor persoana a treia singular: el / ea va apăreá; conjunctiv prezent 3 să apáră; cond. prezent 3 ar apăreá; gerunziu apărấnd; participiu apărút
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

APĂREA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ, apár, verb

II. intranzitiv

1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere.
♦ A părea.

2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar.

– latina literar apparere (după părea).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

apărea
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru apărea:
apăreá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a treia singular: el / ea apáre, persoana întâi plural: noi apărém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural apáră; participiu apărút
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

APĂREA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru APĂREA:
APĂREÁ verb

II. intr.

1. A se ivi, a lua naștere.
♦ A părea.

2. A ieși de sub tipar. [< latina apparere, după părea].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'APAREA'
APARATUL GENITAL BĂRBĂTESCAPARATÚRĂapărătúșapáreAPĂREÁapareiájAPARÉNTAPARÉNȚĂapărésc

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL APĂREA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului apărea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Nu apĂrea cu săptămînile pe stradă.
Chiar atunci a apĂrea și el.
A apĂrea la proces.
Un zimbet apĂrea pe fața lui.
Cîmpia apĂrea în toată splendoarea ei.
A apĂrea iarba.
Copacului îi apĂrea frunzele.
ApĂrea luna.
Au apĂrea zorii.
A apĂrea din senin o furtună.
ApĂrea o schimbare.
A apĂrea o epidemie.
A apĂrea un nou tom din dicționar.
Nu apĂrea cu săptămânile la bibliotecă.
Atunci a apĂrea și el.
Un zâmbet apĂrea pe fața lui.
Câmpia apĂrea în toată splendoarea ei.
A apĂrea iarba.
Copacului i-au apĂrea frunzele.
Au apĂrea zorii.
A apĂrea o epidemie.
AapĂrea un nou dicționar.
Apăreá a apĂrea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele apár, persoana a doua singular: tu apári, persoana întâi plural: noi apărém, viitor persoana a treia singular: el / ea va apăreá; conjunctiv prezent 3 să apáră; cond.

GRAMATICA cuvântului APĂREA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului apărea.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul APĂREA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul APĂREA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE apărea?
Vezi cuvântul apărea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul apărea?
[ a-pă-rea ]
Se pare că cuvântul apărea are trei silabe



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL APĂREA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma unghi obtuz?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva
perioadă de înjumătățire
unghi mai mare de 90 de grade
rudenie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app