 | as |
|
| Dirigui [ di-ri-gu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dirigui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a dirigui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a dirigui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dirigui (forma la infinitiv) A dirigui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUÍ, diriguiesc, verb IV. tranzitiv A da directive, dispoziții; a conduce, a dirija. Cuconu Ioniță își sorbea cafeaua... pe scara de sus a cerdacului, diriguind, pentru ziua întreagă, rostul gospodăriei sale. HOGAȘ, DR. II 93. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUI verb a cîrmui, a conduce, a domni, a guverna, a stăpîni, (învechit și popular) a oblădui, (învechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a dirigui Moldova în glorie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dirigui: dirigui verb tranzitiv: [Atestat: ASACHI, I, 240/31 / prezentul indicativ: diriguiésc / Etimologie: lat dirigere] (Înv) 1 A manevra cârma unei ambarcațiuni pentru a stabili direcția de mers. 2 A dirija (2). 3-4 A dirija (4-5). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DIRIGUI: A DIRIGUÍ a diriguiiesc tranzitiv învechit (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. [silabe -gu-i] /<lat. dirigere Forme diferite ale cuvantului a dirigui: iesc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dirigui: diriguí (a dirigui) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele diriguiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea diriguiá; conjunctiv prezent 3 să diriguiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dirigui: diriguí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele diriguiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea diriguiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural diriguiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUÍ, diriguiesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A conduce, a dirija. – Din latina dirigere (după cârmui). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUÍ, diriguiesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A conduce, a dirija. – Din latina dirigere (după cârmui). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUÍ verb IV. trecut A conduce, a dirija. [P.i. -iesc, dirígui. / conform latina, italiana dirigere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIRIGUI: DIRIGUÍ verb vezi conduce, dirija. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dirigui: dirigui verb vezi CONDUCE. DIRIJA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A DIRIGUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dirigui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dirigui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ștefan a dirigui Moldova în glorie. Dirigui verb tranzitiv: [Atestat: ASACHI, I, 240/31 / prezentul indicativ: diriguiésc / Etimologie: lat dirigere] Înv 1 A manevra cârma unei ambarcațiuni pentru a stabili direcția de mers. A DIRIGUÍ diriguiiesc tranzitiv învechit instituții, organizații, colectivități, activități A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. Diriguí a dirigui învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele diriguiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea diriguiá; conjunctiv prezent 3 să diriguiáscă. |
GRAMATICA cuvântului dirigui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dirigui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dirigui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dirigui? Vezi cuvântul dirigui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dirigui?[ di-ri-gu-i ] Se pare că cuvântul dirigui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dirigui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se avea dragi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
