eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a dispretui


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Dispreţui [ dis-pre-ţu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU dispreţui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a dispretui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a dispretui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a disprețui
Verbul: a disprețui (forma la infinitiv)
A disprețui conjugat la timpul prezent:
  • eu disprețuiesc
  • tu disprețuiești
  • el ea disprețuiește
  • noi disprețuim
  • voi disprețuiți
  • ei ele disprețuiesc
VEZI VERBUL a disprețui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A trata cu dispreț, a nu lua în seamă, a nesocoti, a nu pune preț (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu disprețuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiseră pe răposată și o urau, după cum și dînsa le disprețuise. M.

I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a disprețuit porunca

– nu tăgădui. DAVILA, vezi vezi 70.
       • absolut Cu dureroasă surpriză, învăța să disprețuiască și să urască. C. PETRESCU, C. vezi 122.
       • reflexiv reciproc. Se urau... sau numai se disprețuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 98.

– Variantă: (învechit) desprețuí (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M.

6) verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



disprețui
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disprețui:
disprețuí [Atestat: ANTIM, despre 408 / V: (îvr) despreciuí, (înv) desdispretui / prezentul indicativ: dispretuiésc / Etimologie: dispreț + -ui] 1-2 verb tranzitiv: A avea dispreț (1-2) față de cineva sau ceva. 3-4 verb tranzitiv: A trata cu dispreț (1-2) pe cineva sau ceva. 5 verb tranzitiv: A nu lua în seamă Si: a nesocoti. 6 verb tranzitiv: (Înv) A ocărî. 7 verb tranzitiv: (Îvr) A se deprecia. 8 verb reflexiv:r (despre oameni) A nu se suporta.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISPREȚUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Variante: (învechit) desprețuí verb IV]

– Dispreț + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISPREȚUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUÍ, disprețuiesc, verb IV. tranzitiv A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. [Variante: (învechit) desprețuí verb IV]

– Dispreț + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



DISPREȚUI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUÍ verb IV. trecut A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva.
♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. [conform italiana disprezzare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

disprețui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disprețui:
disprețuí (a dispretui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea disprețuiá; conjunctiv prezent 3 să disprețuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DISPREȚUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUI verb a desconsidera, a nesocoti, (învechit) a defăima, a mepriza, a ocărî. (Nu dispretui ceea ce ți se oferă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A DISPREȚUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A DISPREȚUI:
A DISPREȚUÍ a dispretuiiésc tranzitiv A trata cu dispreț; a desconsidera. [silabe -țu-i] /dispreț + sufix a dispretuiui
Forme diferite ale cuvantului a dispretui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISPREȚUI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPREȚUI:
DISPREȚUÍ verb trecut a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A disprețui
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A disprețui:
A disprețui ≠ a aprecia, a prețui, a respecta
Definiție sursă: Dicționar de antonime

disprețui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disprețui:
disprețuí verb → prețui
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A DISPRETUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL disprețui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului disprețui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Disprețuí [Atestat: ANTIM, despre 408 / V: îvr despreciuí, înv desdisprețui / prezentul indicativ: disprețuiésc / Etimologie: dispreț + -ui] 1-2 verb tranzitiv: A avea dispreț 1-2 față de cineva sau ceva.
De ce îl disprețui?; nu disprețui ceea ce ți se oferă.
Disprețuí a disprețui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele disprețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea disprețuiá; conjunctiv prezent 3 să disprețuiáscă.
Nu disprețui ceea ce ți se oferă.
A DISPREȚUÍ disprețuiiésc tranzitiv A trata cu dispreț; a desconsidera.
[silabe -țu-i] /dispreț + sufix disprețuiui.



GRAMATICA cuvântului disprețui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului disprețui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul disprețui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE dispreţui?
    Vezi cuvântul dispreţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispreţui?
    [ dis-pre-ţu-i ]
    Se pare că cuvântul dispreţui are patru silabe



    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL disprețui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: încotro sau unde, cum te-a îndrepta dumnezeu?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu flori galbene medicago orbicularis; b mică plantă erbacee, cu câte trei frunze la un nod, cu flori roșii dispuse în vârful tulpinii, care crește prin locuri stâncoase din regiunea alpină pedicu
    arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii evonymus latifolius; salbă-râioasă
    la voia întâmplării, oriunde
    urare făcută negustorului sau vânzătorului de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app