 | as |
|
| Hoinări [ ho-i-nă-ri ] VEZI SINONIME PENTRU hoinări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a hoinari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a hoinari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a hoinări (forma la infinitiv) A hoinări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HOINĂRI: HOINĂRÍ, hoinăresc, verb IV. intranzitiv A umbla hoinar, a bate drumurile, a călători fără țintă; a vagabonda. Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. Ar fi verb reflexiv:ut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, despre 167. Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. ♦ tranzitiv (Rar, complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HOINĂRI: HOINĂRI verb 1. a vagabonda, (învechit și regional) a nemernici, (regional) a tălălăi, (prin Transilvania) a budușlui, (Moldova) a lăinici, (Transilvania) a techerghi, (învechit) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua hoinari.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Moldova) a bădădăi, a horhăi. (hoinari din loc în locuțiune) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livresc) a flana. (Pe unde n-a hoinari?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A HOINĂRI: A HOINĂRÍ a hoinariésc intranzitiv 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) figurat fam. A umbla mult și fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hoinări: hoinărí verb (silabe hoi-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hoinărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hoinăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hoinăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HOINĂRI: HOINĂRÍ, hoinăresc, verb IV. intranzitiv A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hoinări: hoinărí (a hoinari) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hoinărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hoinăreá; conjunctiv prezent 3 să hoinăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HOINĂRI: HOINĂRÍ, hoinăresc, verb IV. intranzitiv A umbla, a călători mult și fără țintă, fără rost. – Din hoinar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A HOINĂRI: A HOINĂRI a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / pantaraura / teleleu, a bate străzile. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A HOINARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A HOINĂRI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a hoinări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Toată ziua a hoinĂri. A hoinĂri din loc în locuțiune 3. Pe unde n-a a hoinĂri?. Toată ziua a hoinĂri. A hoinĂri din loc în locuțiune 3. Pe unde n-a a hoinĂri?. A HOINĂRÍ a hoinĂriésc intranzitiv 1 A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. Hoinărí a a hoinĂri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hoinărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hoinăreá; conjunctiv prezent 3 să hoinăreáscă. |
GRAMATICA cuvântului A HOINĂRI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a hoinări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A HOINĂRI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE hoinări? Vezi cuvântul hoinări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hoinări?[ ho-i-nă-ri ] Se pare că cuvântul hoinări are patru silabe |