eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a incuviinta


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
încuviinţa [ în-cu-vi-in-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU încuviinţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a incuviinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a incuviinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încuviința
Verbul: a încuviința (forma la infinitiv)
A încuviința conjugat la timpul prezent:
  • eu încuviințez
  • tu încuviințezi
  • el ea încuviințează
  • noi încuviințăm
  • voi încuviințați
  • ei ele încuviințează
VEZI VERBUL a încuviința CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA:
ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb

I. intranzitiv A aproba; a fi de acord. Dă-le drumul să intre! încuviința nașul. PAS, Z. I 176. Atunci e bine, încuviință franțuzul. SADOVEANU, Z. C.

8. Adevărat, încuviință vecinul din dreapta. C. PETRESCU, C. vezi 115.
♦ tranzitiv (Construit cu dativul) A îngădui, a permite; a-și da consimțămîntul. Au încuviințat fetei sale celei mai mari să se primble cu el. SBIERA, P. 89.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCUVIINȚA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA:
ÎNCUVIINȚA verb a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A incuviinta să scoată la concurs postul vacant.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A ÎNCUVIINȚA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCUVIINȚA:
A ÎNCUVIINȚÁ a incuviintaéz tranzitiv

1) A susține exprimându-și acordul; a aproba; a consimți. Propunerea a fost a incuviintaată.

2) (acțiuni) A da voie (să se efectueze sau să aibă loc); a îngădui; a permite. [silabe -vi-in-] /în + cuviință
Forme diferite ale cuvantului a incuviinta: a incuviintaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNCUVIINȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA:
ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb

I. intranzitiv A fi de acord.
♦ tranzitiv A consimți, a permite. [ pronunție: -vi-in-]

– În + cuviință.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCUVIINȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUVIINȚA:
ÎNCUVIINȚÁ, încuviințez, verb

I. intranzitiv A fi de acord.
♦ tranzitiv A consimți, a permite.

– În + cuviință.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

încuviința
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuviința:
încuviințá verb (sil -vi-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu încuviințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încuviințeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încuviința
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuviința:
încuviințá (a incuviinta) (-vi-in-) verb, indicativ prezent 3 încuviințeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A încuviința
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încuviința:
A încuviința ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A INCUVIINTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNCUVIINȚA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încuviinţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A ÎncuviinȚa să scoată la concurs postul vacant.
A ÎNCUVIINȚÁ ÎncuviinȚaéz tranzitiv 1 A susține exprimându-și acordul; a aproba; a consimți.
Propunerea a fost ÎncuviinȚaată.
încuviințá a ÎncuviinȚa -vi-in- verb, indicativ prezent 3 încuviințeáză.

GRAMATICA cuvântului ÎNCUVIINȚA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încuviinţa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNCUVIINȚA poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul încuviința se conjugă: ei ele încuviințeáză

CUM DESPART ÎN SILABE încuviinţa?
Vezi cuvântul încuviinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuviinţa?
[ în-cu-vi-in-ţa ]
Se pare că cuvântul încuviinţa are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNCUVIINȚA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se pune cu țara?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege
bomboane fabricate cu esență de mentă
a intra în conflict cu toată lumea
a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app