eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a inlocui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
înlocui [ în-lo-cu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU înlocui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a inlocui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a inlocui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a înlocui
Verbul: a înlocui (forma la infinitiv)
A înlocui conjugat la timpul prezent:
  • eu înlocuiesc
  • tu înlocuiești
  • el ea înlocuiește
  • noi înlocuim
  • voi înlocuiți
  • ei ele înlocuiesc
VEZI VERBUL a înlocui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUI:
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune un obiect în locul altuia (devenit necorespunzător, uzat, stricat). vezi schimba. Am înlocuit geamul spart. ▭ Acolo, sus, au putrezit cîteva bîrne. Vor fi înlocuite zilele acestea. STANCU, U.R.S.S. 44.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «prin») A schimba, a substitui. A făuri suprastructura socialistă înseamnă a înlocui vechile instituții politice, juridice etc., și în primul rînd vechiul stat, cu noi instituții, socialiste, cu un stat de tip nou, proletar; înseamnă a înlocui vechea ideologie dominantă, burgheză, cu noua ideologie socialistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 96.
♦ A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locuțiune

2. A putea lua locul cuiva sau a ceva îndeplinind același rol, a putea ține cu succes locul cuiva. Descoperirea noastră urma să dea, pe lîngă fontă, și un metal rar, care înlocuiește cositorul. BARANGA,

I. 198.

3. A ține temporar locul cuiva absent. Pe timpul concediului voi fi înlocuit de tovarășul X.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A ÎNLOCUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNLOCUI:
A ÎNLOCUÍ a inlocuiiésc tranzitiv (obiecte sau persoane)

1) A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui. a inlocui ușa. a inlocui un jucător.

2) A schimba (într-o calitate), ținând (temporar) locul. a inlocui pe președinte. Materialele plastice a inlocuiiesc lemnul. /în + loc + sufix a inlocuiui
Forme diferite ale cuvantului a inlocui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNLOCUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUI:
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia.

2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui.

3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc.

– Din locuţiune adverbiala în loc + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNLOCUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUI:
ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia.

2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui.

3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc.

– Din locuţiune adverbiala în loc + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNLOCUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNLOCUI:
ÎNLOCUI verb

1. a schimba. (A inlocui o piesă uzată.)

2. a substitui. (A inlocui o serie de termeni prin alții.)

3. a schimba, (învechit și popular) a muta, (franțuzism învechit) a ramplasa. (L-a inlocui cu un inginer mai bun.)

4. a suplini. (Pe timpul cît m-a inlocui la catedră.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

înlocui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înlocui:
înlocuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înlocuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înlocuiá, conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înlocuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înlocui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înlocui:
înlocuí (a inlocui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înlocuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înlocuiá; conjunctiv prezent 3 să înlocuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A INLOCUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înlocui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înlocui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A ÎNLOCUÍ înlocuiiésc tranzitiv obiecte sau persoane 1 A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui.
înlocui ușa.
înlocui un jucător.
înlocui pe președinte.
Materialele plastice înlocuiiesc lemnul.
/în + loc + sufix înlocuiui.
A înlocui o piesă uzată.
A înlocui o serie de termeni prin alții.
L-a înlocui cu un inginer mai bun.
Pe timpul cît m-a înlocui la catedră.
A înlocui o piesă uzată.
L-a înlocui cu un inginer mai bun.
înlocuí a înlocui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înlocuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înlocuiá; conjunctiv prezent 3 să înlocuiáscă.

GRAMATICA cuvântului înlocui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înlocui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înlocui poate fi: verb, adverb

    CUM DESPART ÎN SILABE înlocui?
    Vezi cuvântul înlocui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înlocui?
    [ în-lo-cu-i ]
    Se pare că cuvântul înlocui are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înlocui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Lege marțială?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare
    semn de punctuație ! după o interjecție, un vocativ sau o propoziție exclamativă ori imperativă
    lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă
    suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie plană
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app