eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a intreprinde intreprind


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întreprinde [ în-tre-prin-de ]
VEZI SINONIME PENTRU întreprinde PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a intreprinde intreprind în mai multe dicționare

Definițiile pentru a intreprinde intreprind din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a întreprinde
Verbul: a întreprinde (forma la infinitiv)
A întreprinde conjugat la timpul prezent:
  • eu întreprind
  • tu întreprinzi
  • el ea întreprinde
  • noi întreprindem
  • voi întreprindeți
  • ei ele întreprind
VEZI VERBUL a întreprinde CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, verb

III. tranzitiv A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466.
       • (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60.

– Forme gramaticale: perfectul simplu întreprinsei, participiu întreprins.

– prezent industrie și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

întreprinde
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întreprinde:
întreprínde (a intreprinde) (-tre-prin-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întreprínd, persoana întâi plural: noi întrepríndem, persoana a doua plural: voi întrepríndeți, imperfect persoana a treia singular: el / ea întreprindeá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea întreprínse, persoana întâi plural: noi întreprínserăm; conjunctiv prezent 3 să întrepríndă; gerunziu întreprinzấnd; participiu întrepríns
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎNTREPRINDE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, verb

III. tranzitiv A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [perfectul simplu întreprinsei, participiu întreprins]

– Între1- + prinde (după limba franceza entreprendre).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTREPRINDE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, verb

III. tranzitiv A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [perfectul simplu întreprinsei, participiu întreprins]

– Între1- + prinde (după limba franceza entreprendre).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTREPRINDE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRÍNDE verb

III. trecut A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perfectul simplu -prinsei, participiu -prins. / conform limba franceza entreprendre].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ÎNTREPRINDE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRINDE verb

1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (A intreprinde acolo o muncă utilă.)

2. a efectua, a face. (A intreprinde studii ample asupra...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTREPRINDE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTREPRINDE:
ÎNTREPRÍNDE verb trecut a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după limba franceza entreprendre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A ÎNTREPRINDE întreprind
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNTREPRINDE întreprind:
A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranzitiv (acțiuni) A începe, a efectua. [silabe în-tre-prin-] /între- + a prinde
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

întreprinde
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întreprinde:
întreprínde verb (silabe -prin-) prinde
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A INTREPRINDE INTREPRIND'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întreprinde
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întreprinde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
întreprínde a întreprinde -tre-prin- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întreprínd, persoana întâi plural: noi întrepríndem, persoana a doua plural: voi întrepríndeți, imperfect persoana a treia singular: el / ea întreprindeá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea întreprínse, persoana întâi plural: noi întreprínserăm; conjunctiv prezent 3 să întrepríndă; gerunziu întreprinzấnd; participiu întrepríns.
A întreprinde acolo o muncă utilă.
A întreprinde studii ample asupra.
A întreprinde studii ample asupra.

GRAMATICA cuvântului întreprinde?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întreprinde.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întreprinde poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE întreprinde?
    Vezi cuvântul întreprinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întreprinde?
    [ în-tre-prin-de ]
    Se pare că cuvântul întreprinde are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întreprinde

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Brațetă substantiv feminin familial; în expresie a merge cu cineva sau a lua pe cineva la brațetă?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    raport între două noțiuni sau judecăți, dintre care una neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii sau judecății care neagă rămânând însă nedeterminat; în contradicție cu
    somon de mare sau a merlanului, foarte apreciată în gastronomie; limba engleză pollack, pollock; italiana pollachio, merluzzo carbonero
    a merge cu cineva sau a lua pe cineva de braț
    tot ceea ce se imprimă sau se gravează pe o monedă; prin extensie monedă
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app