eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a invinui


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
învinui [ în-vi-nu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU învinui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a invinui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a invinui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a învinui
Verbul: a învinui (forma la infinitiv)
A învinui conjugat la timpul prezent:
  • eu învinuiesc
  • tu învinuiești
  • el ea învinuiește
  • noi învinuim
  • voi învinuiți
  • ei ele învinuiesc
VEZI VERBUL a învinui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVINUI:
ÎNVINUÍ, învinuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza.
♦ tranzitiv specializare A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa.

– În + vină + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNVINUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVINUI:
ÎNVINUÍ, învinuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza.
♦ tranzitiv specializare A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa.

– În + vină + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNVINUI
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVINUI:
ÎNVINUÍ, învinuiesc, verb IV. tranzitiv A învinovăți, a acuza. De-ar fi fost acasă și s-ar fi întîmplat ceva în sat, numai pe dînsul l-ar fi învinuit boierii de toate. REBREANU, R. II 58.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNVINUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVINUI:
ÎNVINUI verb a (se) acuza, a (se) învinovăți, (livresc) a (se) incrimina, (prin Moldova) a (se) bănui, (învechit) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se invinui reciproc.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

învinui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învinui:
învinuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învinuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învinuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

învinui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învinui:
învinuí (a invinui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învinuiá; conjunctiv prezent 3 să învinuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A ÎNVINUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNVINUI:
A ÎNVINUÍ a invinuiiésc tranzitiv A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
Forme diferite ale cuvantului a invinui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

A învinui
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A învinui:
A învinui ≠ a dezvinovăți, a îndreptăți
Definiție sursă: Dicționar de antonime

A învinui
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A învinui:
A (se) învinui ≠ a (se) justifica
Forme diferite ale cuvantului a invinui: a invinuise

Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A INVINUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVINUI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învinui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se Învinui reciproc.
învinuí a Învinui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învinuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învinuiá; conjunctiv prezent 3 să învinuiáscă.
A ÎNVINUÍ Învinuiiésc tranzitiv A socoti vinovat; a acuza.

GRAMATICA cuvântului ÎNVINUI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învinui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVINUI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE învinui?
    Vezi cuvântul învinui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învinui?
    [ în-vi-nu-i ]
    Se pare că cuvântul învinui are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNVINUI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Casă de cultură?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    complement care exprimă obiectul în defavoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă indirectă și substantiv feminin
    tub electronic; lampă fulger
    instituție culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc
    a se încăiera, a se lua la harță
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app