eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a izvori


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Izvorî́ [ iz-vo-rî́ ]
VEZI SINONIME PENTRU izvorî́ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a izvori în mai multe dicționare

Definițiile pentru a izvori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a izvorî
Verbul: a izvorî (forma la infinitiv)
A izvorî conjugat la timpul prezent:
  • eu izvorăsc
  • tu izvorăști
  • el ea izvorăște
  • noi izvorâm
  • voi izvorâți
  • ei ele izvorăsc
VEZI VERBUL a izvorî CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZVORÎ́:
IZVORÎ́, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv

1. (Despre apă) A ieși din pămînt, a țîșni la suprafață. Venea de departe Volga, izvorînd calmă dintr-un lac de pe lîngă Tver. STANCU, U.R.S.S. 181. Un șipot de apă... izvora din cîte un colț de piatră. ISPIRESCU, L. 17. Unde-mi cădea... Cișmea izvora. TEODORESCU, P. P. 470.
♦ figurat (Despre lacrimi, sînge etc.) A începe să curgă. O lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei, și i se anină de geană. GÎRLEANU, 44. Măi neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău (= chipiu), Izvorînd din capul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 316.
       • tranzitiv (Poetic) În lumea asta sînt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei. EMINESCU, O. I 235.
♦ figurat A răsări, a se arăta. În răsărit, pe dealuri depărtate, se rumeni zarea și luna roșie izvorî încet de pe pămîntul celălalt. SADOVEANU, O. V 417. Cuvîntul unic... îi izvorăște [lui Sadoveanu] în minte cu ușurința și siguranța cu care «notele» sar vertiginos, și totuși exact, de subt degetele unui prestidigitator al clavirului. IBRĂILEANU, S.

5. Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. EMINESCU, O. IV 96.

2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obîrșia, a se trage din...; a rezulta, a deriva, a proveni. Dar ce fel de știință e asta care nu izvorăște din viață? DAVIDOGLU, M. 46. Drepturile, cum ți-am spus, izvorăsc din datoriile omului. BĂLCESCU, O. I 355.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IZVORÎ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZVORÎ:
IZVORÎ, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv

1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; prin extensie (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia.
♦ figurat (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi.
♦ figurat A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări.

2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage.

– Din izvor.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

IZVORÎ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZVORÎ:
IZVORÎ, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv

1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; prin extensie (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia.
♦ figurat (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi.
♦ figurat A ieși la iveală; a apărea dintr-odată; a răsări.

2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage.

– Din izvor.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A IZVORÎ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IZVORÎ:
A IZVORÎ persoană 3 a izvoriăște intranzitiv

1) (despre ape) A ieși din izvor; a țâșni din pământ.

2) (despre ape curgătoare) A-și avea începutul; a începe să curgă.

3) (despre lacrimi, sânge etc.) A porni să curgă cu putere; a curge în șiroaie; a șiroi.

4) figurat A lua naștere; a-și lua începutul. Datinile unui popor a izvoriăsc din istoria lui. /Din izvor

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

izvorî́
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izvorî́:
izvorî́ (a izvorí) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea izvorắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea izvorî́, persoana a treia plural: ei / ele izvorấră, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea izvorấse; conjunctiv prezent 3 să izvoráscă; gerunziu izvorấnd; participiu izvorất
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

izvorî
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru izvorî:
izvorî vezi

1. a-și lua cursul: Dunărea izvorâșțe din munții Pădurea-Neagră;

2. figurat a lua naștere, a se trage: în roiuri luminoase izvorînd din infinit EM.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

izvorî́
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izvorî́:
izvorî́ verb, industrie rez. persoana a treia singular: el / ea izvorăște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural izvoráscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

IZVORÎ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZVORÎ:
IZVORÎ verb a veni, (învechit) a se scure. (De unde izvori acest rîu?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

IZVORÎ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IZVORÎ:
IZVORÎ verb vezi emana, proveni, purcede.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

izvorî
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru izvorî:
izvorî verb vezi EMANA. PROVENI. PURCEDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A IZVORI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izvorî
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izvorî dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A IZVORÎ persoană 3 izvorîăște intranzitiv 1 despre ape A ieși din izvor; a țâșni din pământ.
Datinile unui popor izvorîăsc din istoria lui.
Izvorî́ a izvorî verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea izvorắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea izvorî́, persoana a treia plural: ei / ele izvorấră, m.
De unde izvorî acest râu?.
De unde izvorî acest rîu?.

GRAMATICA cuvântului izvorî?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izvorî.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izvorî poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul izvorî́ se conjugă: ei ele izvoráscă

CUM DESPART ÎN SILABE izvorî́?
Vezi cuvântul izvorî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izvorî́?
[ iz-vo-rî́ ]
Se pare că cuvântul izvorî́ are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izvorî

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compuse: bou-de-mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ca din senin
obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat
pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului uranoscopus scaber; bou-de-baltă
a în partea zilei care urmează după prânz; după-amiază; b în fiecare după-amiază
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app