eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție singe


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Sî́nge [ sî́-nge ]
VEZI SINONIME PENTRU sî́nge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului singe în mai multe dicționare

Definițiile pentru singe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SÎ́NGE:
SÎ́NGE, (rar) sîngiuri, substantiv neutru

1. Substanță lichidă, de culoare roșie, compusă din plasmă și globule (albe și roșii), care circulă prin artere și vine, asigurînd nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. În învălmășeala din ce în ce mai strînsă, sîngele curgea ca o ploaie; în curînd se prefăcu în bălți care sclipeau ca rubinuri mari în lumina soarelui. SADOVEANU, O. VII

12. Vărdaru observă că, atunci cînd roșește, obrazul lui Comșa e mai respingător: cicatricele rămîn palide, fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î II 85. Atunci sîngele cerbului odată a și început a curge gîlgîind și a se răspîndi în toate părțile. CREANGĂ, P. 226.
       • Sînge roșu (sau arterial) = sîngele din artere încărcat cu oxigen. Sînge negru (sau venos) = sîngele din vine încărcat cu bioxid de carbon. Circulația sîngelui = mișcarea sîngelui în vine și artere. Pierdere (sau scurgere) de sînge = hemoragie. Donator de sînge vezi donator. (Impropriu) Animale cu sînge rece = animale (pești, reptile, batracieni și nevertebrate) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător.
       • locuțiune adjectiv De sînge = de culoare roșie. Văzînd înainte-i pîclă de sînge s-a răpezit acasă ș-a izbit cu umăru-n ușă. SADOVEANU, O. A. IV 72. (Despre cărnuri fripte) În sînge = care a rămas puțin crud și își păstrează sîngele.
       • Locuţiune adverbiala Cu lacrimi de sînge vezi lacrimă.
       • Expresia: A scuipa (cu) sînge = a avea hemoptizie. A-i lua (sau a-i lăsa) (cuiva) sînge vezi lăsa (1). Că doară n-o pica (sau curge) sînge = nu e mare pagubă.
       • Compuse: sînge-de-nouă-frați (sau sîngele-draculuî sau sîngele-zmeului) = rășină de culoare roșie, recoltată din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzînd, răspîndește un miros plăcut; sîngele-voinicului = plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, care se cultivă prin parcuri și grădini (Lathyrus odoratus). Mă gîndesc c-ar fi bine s-adun flori. Îmi umplu buzunarul cu maci, maci mulți, cu sîngele-voinicului și albăstrele. SAHIA, N. 24; (cu aluzie la un simbol din mistica creștină) sîngele-domnului = vin. De-abia m-oi mai încălzi oleacă bînd sîngele-domnului. CREANGĂ, P. 258. Săteanul de munte numai rar... cinstește sîngele-domnului. ȘEZ. I 39; (familiar) sînge-de-prună = țuică.

2. (Metaforic, în locuțiuni și expresii în legătură cu anumite stări afective, cu temperamentul, cu caracterul omului)
       • locuțiune adjectiv și adverb Cu sînge rece vezi rece. Cu sînge iute = fără stăpînire; impulsiv, pornit spre mînie.
       • Expresia: A-și păstra sîngele rece vezi păstra. A avea sînge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a i se sui, a-i năvăli, a-i da etc.) sîngele la cap (în față sau în obraz) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice. Sîngele îi năvăli în față și inima-i bufnea cu grabă în coșul pieptului. SADOVEANU, O. VII 91. Și atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz, Cum nu vine zburătorul ca la pieptul lui să caz? EMINESCU, O. I 80; b) a se înfuria. Se încruntă și tot sîngele îi năvălește în față. SAHIA, N. 53. Și-a prins-o tremurul de ciudă, Și simțea suindu-i sîngele-n obraz. COȘBUC, P. I 252. A nu mai avea o picătură de sînge în obraz = a păli, a se face alb la față (de emoție). Cred că n-am mai avut o picătură de sînge în obraz. CAMIL PETRESCU, U. N. 229. A-i îngheța (cuiva) sîngele în vine sau a îngheța sîngele în cineva = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sîngele în cineva = a se înfierbînta din cauza mîniei, supărării etc. Simțea că începe să-i clocotească sîngele. REBREANU,

I. 81. A-și face (sau a-i face cuiva) sînge rău, a-și pune (sau a pune cuiva) sînge rău la inimă = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva (sau a enerva pe cineva). Nu-ți mai face atîta sînge rău. DUMITRU, N. 115. Ca să-i puie sînge rău la inimă... au început a porecli pe moș Nichifor și a-i zice: Nichifor Coțcariul... CREANGĂ, P. 136. Oleu, soro, ce-ți mai faci îndată sînge rău? CONTEMPORANUL, VI 99. De m-ai tăia (sau de ai tăia etc.) n-ar curge (o picătură de) sînge, se spune pentru a exprima în chip hiperbolic starea de adîncă deprimare a cuiva. Săraca inima mea, C-un cuțit de-o ai tăia N-ar curge sînge din ea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 189.

3. (Metaforic, exprimă ideea de obîrșie, prin extensie de progenitură, familie, neam) O mumă iubește fiul, căci este al ei sînge, Căci l-a purtat în sînu-i, căci este viața sa. BOLINTINEANU, O. 202. Cu soldați aleși, pe care cred a-i aduce lesne ca să apere sîngele și patria lor, voi apăra nația mea pînă la cel din urmă suspin. BÎLCESCU, O. II 302.
       • Legături de sînge = legături de rudenie (apropiată). Frate de sînge = frate de la același tată și de la aceeași mamă. Glasul sîngelui = înclinare firească de dragoste pentru familie.
       • locuțiune adjectiv De sînge = de neam, de familie. Murise vecinul și lasase de moștenire fiilor și nepoților ura și verb reflexiv:ajba de sînge. EMINESCU, N.

3. Cu (sau de) sînge albastru = de neam mare, ales, de familie bună. Ei vor să reprezinte tradiția, noblețea de sînge albastru, vechimea de clasă sau de familie. RALEA, O. 67.
       • Expresia: Sîngele apă nu se face = legăturile de rudenie nu se uită. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său...

– Apoi dă, măi nevastă, sîngele apă nu se face. Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? CREANGĂ, P. 38. Deși sîngele apă nu se face și cămeșa e mai aproape decît anteriul, dar nepotul e salba-dracului. NEGRUZZI, S. I 249. A fi de același sînge cu cineva (sau a fi sîngele cuiva) = a fi rudă cu cineva, din aceeași familie cu cineva. A avea (ceva) în sînge = a fi obișnuit (cu ceva); a avea (ceva) înnăscut. A-i intra (cuiva) în sînge vezi intra (II 2).
♦ Soi, rasă (la animale). Cal de sînge arab. La CADE.

4. (Metaforic, mai ales în locuțiuni și expresii, exprimă ideea de violență, cruzime, asuprire, exploatare) ( Locuţiune adverbiala) La sînge = drastic, pînă la distrugere. Pînă la sînge = pînă țîșnește sîngele. Am găsit într-o șaică pe moșneag legat. Și-n cealaltă șaică, pe jupîn Costea, strîns în funii pînă la sînge, cu căluș de rășină-n gură. SADOVEANU, O. A. IV 67.
       • Expresia: A umple de sînge = a bate foarte tare, crunt. Odată, la o nuntă îl umpluse de sînge. REBREANU,

I. 21. A suge sîngele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Dumneata sugi sîngele poporului!... CARAGIALE, O. I 102.
♦ (Exprimă ideea de omor, crimă, prin extensie de luptă sîngeroasă, război) Pe sceptre și steme și tronuri sfărmate, Trufașă tu calcă, și mîndră te-ndreaptă Spre țărmuri de sînge și plîns neudate, Spre țărmuri pe care divina dreptate De veacuri te-așteaptă. NECULUȚĂ, Ț. despre 40.
       • Expresia: Sînge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sînge (rar de sîngiuri) = ucidere în masă, măcel. Dreptăți agonisite cu multe și mari vărsări de sîngiuri. PISCUPESCU, O.

15. A vărsa sînge = a omorî. Împăratul Roș avînd inimă haină, nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc. CREANGĂ, P. 232. M-am arătat cumplit, rău, vărsînd sîngele multora. NEGRUZZI, S. I 149. A se scălda în sînge sau a se adăpa cu sînge = a omori (în masă) din cruzime. A fi omul sîngelui sau a fi iubitor (sau dornic, setos) de sînge = a fi crud, ucigaș. A face să curgă sînge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sîngeroase. A avea (sau a fi cu) mîinile pătate de sînge = a fi vinovat de o crimă. A-și băga mîna în sînge vezi băga (I 1). A primi botezul de sînge = a intra pentru prima dată în luptă (la război).
♦ (Exprimă ideea de efort, de jertfă, de sacrificiu) Eu am luat-o fără drum în sus, Am mărturie urmele-mi de sînge, Mai urc, și-mi vine cîteodată-a plînge, Dar singur duc ce-mi este dat de dus. BENIUC, vezi

7.
       • Expresia: A-și da (sau a-și vărsa) sîngele pentru cineva sau ceva = a se jertfi; a suferi sau a-și da viața pentru cineva sau ceva.

5. (Învechit, la plural ) Sînge (1) vărsat prin cruzime, prin omor; prin extensie omoruri, crime. Îmi pare că mă aflu în locuinț-adîncă A unei groazneci iezme, ce sîngiuri o hrănesc. ALEXANDRESCU, M. 94. Îi spală zăbunele Și-i curăță armele... De siropuri ienicerești Și de sîngiuri păgînești. TEODORESCU, P. P. 574.
       • Omul sîngiurilor = călău, gîde. Fiori de groază coprinseră atunci pe omul sîngiurilor, și... aruncă jos securea. ISPIRESCU, M. vezi

8. Oamenii sîngiurilor = tiranii, asupritorii. Cu toate aceste temeiuri de descurajare, sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate, și deși oamenii sîngiurilor au învelit cu maramă neagră dulce fața ta, crede că va veni ziua fericită, ziua izbîndirii. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. III 495. Orașele s-au întemeiat din nou... copiii robiți intorsu-s-au iarăși.... dar oamenii sîngiurilor nu-ți deteră înapoi volnicia... pămînt al grelelor dureri! și copiilor tăi le-a rămas robia. RUSSO, O. 42.

6. (Popular) Nume dat unei boli a vitelor. Vitele tragace... se bolnăvesc de sînge. ȘEZ. III 147. Cînd vita e bolnavă greu de sînge, poți să-i tai vîrful urechilor... și, curgînd sînge, vita scapă. ib. 147.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

sînge
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sînge:
sînge substantiv masculin –

1. Substanță lichidă roșie din vene și artere. –

2. Obîrșie.

– Sînge amestecat, învechit (incest).

– Mr. sîndze, megl. sǫndz, istr. sănje. latina sanguis, *sanguem, în loc de sanguinem (Pușcariu 193; REW 7574), conform italiana , portugheză sangue, prov., cat. sanc, limba franceza sang, spaniolă sangre.

– derivat sîngera (variantă însîngera), verb (a pierde sînge; a umple de sînge; a se chinui, a suferi), mr. sîndzinedz, sîndzirare, megl. sǫndriz(ari), din latina sanguināre (Pușcariu 1593; REW 7571); sînger (variantă sîngerel, Moldova sînginel), substantiv masculin (arbust cu ramuri roșii, Cornus sanguinea), postverbal de la sîngera (după Candrea, din latina sanguineus); sîngerariță, substantiv feminin (plantă nedeterminată, care se presupune că vindecă rănile); sîngerat, substantiv neutru (boală la animale); sîngeratic, adjectiv (sîngeros); sîngerătură, substantiv feminin (boală la animale); sîngerete, substantiv masculin (cîrnat cu sînge); singeriu, adjectiv (de culoarea sîngelui); sîngerie, substantiv feminin (plantă, Sanguisorba officinalis); sîngeros (variantă Moldova sîngios), adjectiv (crud, fioros; cu mult sînge; de culoarea sîngelui); sîngeroasă, substantiv feminin (plantă, Hieracium aurantiacum); sîngerică (variantă sîngeric, din greșeală sincerică), substantiv feminin (sorbestres, Sanguisorba officinalis); sîngeroșie, substantiv feminin (sete de sînge); sîngerînd, adjectiv (formație literară artificială după limba franceza sanglant); consîngen, substantiv masculin (consangvin); sanguin, adjectiv, din limba franceza sanguin; sanguină, substantiv feminin, din limba franceza sanguine.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SÎNGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SÎNGE:
SÎNGE s.

1. rasă. (Cal de singe arab.)

2. familie, neam. (E din singe nostru.)

3. viață. (Și-a dat singe pentru patrie.)

4. jertfă, sacrificiu. (Și-au dobîndit libertatea prin singe.)

5. (botanică) sîngele-voinicului = a) (Lathyrus odoratus) indrușaim, (regional) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzaroi, măzăruică, oreșniță, pejmă, floare-de-mazăre; b) (Nigritella rubra) (regional) musucel; c) (Nigritella nigra) (regional) musucel, puțoi.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SINGE'
șingaloSINGAMÍEsingaporéz, -ășîngăvisîngesîngeácSÎNGEÁCĂsîngeápSÎNGEÁPĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SÎNGE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sînge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cal de sÎnge arab.
E din sÎnge nostru.
Și-a dat sÎnge pentru patrie.
Și-au dobîndit libertatea prin sÎnge.

GRAMATICA cuvântului SÎNGE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sînge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SÎNGE poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SÎNGE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE sî́nge?
Vezi cuvântul sî́nge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sî́nge?
[ sî́-nge ]
Se pare că cuvântul sî́nge are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL SÎNGE
Inţelegi mai uşor cuvântul sînge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Sînge roșu sau arterial = sîngele din artere încărcat cu oxigen
Sînge negru sau venos = sîngele din vine încărcat cu bioxid de carbon
Circulația sîngelui = mișcarea sîngelui în vine și artere
Pierdere sau scurgere de sînge = hemoragie
Impropriu Animale cu sînge rece = animale pești, reptile, batracieni și nevertebrate la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător
locuțiune adjectiv De sînge = de culoare roșie
Despre cărnuri fripte În sînge = care a rămas puțin crud și își păstrează sîngele
A scuipa cu sînge = a avea hemoptizie
Că doară n-o pica sau curge sînge = nu e mare pagubă
Compuse: sînge-de-nouă-frați sau sîngele-draculuî sau sîngele-zmeului = rășină de culoare roșie, recoltată din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzînd, răspîndește un miros plăcut; sîngele-voinicului = plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, care se cultivă prin parcuri și grădini Lathyrus odoratus
24; cu aluzie la un simbol din mistica creștină sîngele-domnului = vin
I 39; familiar sînge-de-prună = țuică
Cu sînge iute = fără stăpînire; impulsiv, pornit spre mînie
A avea sînge în vine = a fi energic
sîngele la cap în față sau în obraz = a a se înroși din cauza unei emoții puternice
A nu mai avea o picătură de sînge în obraz = a păli, a se face alb la față de emoție
A-i îngheța cuiva sîngele în vine sau a îngheța sîngele în cineva = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă
A fierbe sau a clocoti sîngele în cineva = a se înfierbînta din cauza mîniei, supărării etc
A-și face sau a-i face cuiva sînge rău, a-și pune sau a pune cuiva sînge rău la inimă = a se supăra foarte tare, a se enerva sau a enerva pe cineva
Legături de sînge = legături de rudenie apropiată
Frate de sînge = frate de la același tată și de la aceeași mamă
Glasul sîngelui = înclinare firească de dragoste pentru familie
locuțiune adjectiv De sînge = de neam, de familie
Cu sau de sînge albastru = de neam mare, ales, de familie bună
Sîngele apă nu se face = legăturile de rudenie nu se uită
A fi de același sînge cu cineva sau a fi sîngele cuiva = a fi rudă cu cineva, din aceeași familie cu cineva
A avea ceva în sînge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut
Metaforic, mai ales în locuțiuni și expresii, exprimă ideea de violență, cruzime, asuprire, exploatare Locuţiune adverbiala La sînge = drastic, pînă la distrugere
Pînă la sînge = pînă țîșnește sîngele
A umple de sînge = a bate foarte tare, crunt
A suge sîngele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata
Vărsare de sînge rar de sîngiuri = ucidere în masă, măcel
A vărsa sînge = a omorî
A se scălda în sînge sau a se adăpa cu sînge = a omori în masă din cruzime
A fi omul sîngelui sau a fi iubitor sau dornic, setos de sînge = a fi crud, ucigaș
A face să curgă sînge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sîngeroase
A avea sau a fi cu mîinile pătate de sînge = a fi vinovat de o crimă
A primi botezul de sînge = a intra pentru prima dată în luptă la război
A-și da sau a-și vărsa sîngele pentru cineva sau ceva = a se jertfi; a suferi sau a-și da viața pentru cineva sau ceva
Omul sîngiurilor = călău, gîde
Oamenii sîngiurilor = tiranii, asupritorii
Botanică sîngele-voinicului = a Lathyrus odoratus indrușaim, regional hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzaroi, măzăruică, oreșniță, pejmă, floare-de-mazăre; b Nigritella rubra regional musucel; c Nigritella nigra regional musucel, puțoi

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Compuse: leu-de-mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cu admirație
vezi desen
mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat otaria byronia; leul-furnicilor
a vesti, a anunța
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app