eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a locui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Locui [ lo-cu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU locui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a locui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a locui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a locui
Verbul: a locui (forma la infinitiv)
A locui conjugat la timpul prezent:
  • eu locuiesc
  • tu locuiești
  • el ea locuiește
  • noi locuim
  • voi locuiți
  • ei ele locuiesc
VEZI VERBUL a locui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOCUI:
LOCUÍ, locuiesc, verb IV.

1. intranzitiv A-și avea domiciliul, a fi stabilit cu locuința undeva. vezi sta, ședea. Cu Haralambie Oanță se considera prieten. Locuiesc pe aceeași stradă. SAHIA, N. 95. Locuiam într-un sat de pe malul stîng al Buzăului. ODOBESCU, S. III 22. Acum și locuiau împreună. NEGRUZZI, S. I 47.
       • tranzitiv (Rar) Am putea locui lumea satelor. EMINESCU, N. 33. El locuiește un măreț palat de vară. ALECSANDRI, P. III 83.

2. tranzitiv (Învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a coloniza. Drumul mare este prin mijlocul a cîteva sate de unguri, aduși și locuiți aice de domnii romîni. NEGRUZZI, S. I 193.
       • reflexiv Multe familii bogate ce se locuiseră în țară, pribegiră. NEGRUZZI, S. I 144.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

locui
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru locui:
locuí (locuiésc, locuít), verb

– A trăi, a avea reședința.

– Variante lăcui. în limba maghiara lakni (Cihac, II, 511; Tiktin; Gáldi, Dict., 93). Rezultatul normal, lăcui, azi învechit, a fost apropiat de locuțiune conform limba slavă (veche) lakuvati, care apare numai în acte de provenință română, și în limba bulgară din Transilvania lakuva (Miklosich, Bulg., 126). derivat locaș (variantă lăcaș), substantiv neutru (locuință), din în limba maghiara lakás; locuință, substantiv feminin (casă de locuit), cu sufix -ință; locuitor, substantiv masculin; conlocui, verb (a trăi împreună), format după limba franceza cohabiter; conlocuitor, adjectiv, cuvînt forțat de regimul comunist.
Forme diferite ale cuvantului locui: locuiésc locu

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

LOCUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOCUI:
LOCUÍ, locuiesc, verb IV.

1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia.

2. tranzitiv (învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza.

– Din limba maghiară lakni (după loc).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

LOCUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOCUI:
LOCUÍ, locuiesc, verb IV.

1. intranzitiv A-și avea domiciliul undeva, a fi stabilit cu locuința undeva; a sta, a ședea undeva, a domicilia.

2. tranzitiv (învechit) A așeza pe cineva într-un loc; a stabili, a coloniza.

– Din limba maghiară lakni (după loc).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LOCUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LOCUI:
LOCUI verb

1. a domicilia, a fi, a sta, a ședea, (popular) a hălădui, a sălășlui, (învechit și regional) a băciui, (regional) a sălăși, (învechit) a sălășui. (Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău.)

2. a popula. (Tribul locui în nordul regiunii.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A LOCUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A LOCUI:
A LOCUÍ a locuiiésc

1. intranzitiv A fi așezat cu traiul (undeva); a trăi.

2. tranzitiv învechitA instala cu traiul (într-un loc nou). /<ung. lakni
Forme diferite ale cuvantului a locui: iésc a locui1.

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

LOCUI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LOCUI:
LOCUÍ verb vezi coloniza, dăinui, dura, exista, fi, menține, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ține, viețui.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

locui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru locui:
locui verb vezi COLONIZA. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENȚINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ȚINE. VIEȚUI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

locui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru locui:
locuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural locuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

locui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru locui:
locuí (a locui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent 3 să locuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A LOCUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL locui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului locui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău.
Tribul locui în nordul regiunii.
Mama a locui o verb reflexiv:eme la Bacău.
A LOCUÍ locuiiésc 1.
Locuí a locui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele locuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea locuiá; conjunctiv prezent 3 să locuiáscă.

GRAMATICA cuvântului locui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului locui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul locui poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul locui sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE locui?
Vezi cuvântul locui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul locui?
[ lo-cu-i ]
Se pare că cuvântul locui are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL locui

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv altfel de?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi
piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante
de altă natură, de alt soi
a înșela, a amăgi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app