 | as |
|
| Sta [ sta ] VEZI SINONIME PENTRU sta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sta în mai multe dicționareDefinițiile pentru sta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sta (forma la infinitiv) A sta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STA: STA, stau, verb I. intranzitiv I. 1. (Despre oameni și animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acțiune, dintr-o mișcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcționare, a nu mai merge; prin extensie a se defecta. • Expresia: Stai că trag, formulă prin care cineva este somat să rămână pe loc, să nu se apropie (altfel riscând să fie împușcat). A sta țintuit (sau nemișcat) (pe loc) = a nu face nici o mișcare. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea. ♦ (La imperativ, având și valoare de interjecție) Oprește! așteaptă! • Expresia: Stai să-ți spun (sau să vezi) = lasă-mă să-ți spun, ai răbdare, așteaptă. Stai puțin (sau un pic, cu binișorul etc.) = ai (puțină) răbdare, nu te grăbi. ♦ (Despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta, a se opri. 2. A rămâne nemișcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staționa. • Expresia: A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace și încolo, a nu avea astâmpăr. A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. Stai binișor! = șezi liniștit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) aștepți? ce (mai) dorești? Stă ce stă și... = așteaptă cât așteaptă și... A sta la (sau pe) locul său = a) a nu pleca, a nu-și părăsi locul; b) a păstra măsura, a fi modest, rezervat. 3. A rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupație. 4. A rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi. II. 1. A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit locuțiune • Expresia: A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în față) = a) a se găsi la mică distanță în fața cuiva, privindu-l, vorbindu-i, așteptând porunci; b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieși înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri. A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru. A sta de față = a asista. A sta în fața cuiva = (despre sarcini, greutăți etc.) a trebui, a urma să fie realizat, rezolvat de cineva. A sta în umbră = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanță de...; b) a nu interveni, a se ține în rezervă. A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). (familial) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere. A-i sta (cuiva) pe limbă, se zice când cineva este gata să spună un lucru pe care n-ar trebui să-l spună sau când nu găsește termenul căutat și are totuși impresia că e pe punctul de a și-l aminti. A-i sta (cuiva) pe inimă = (despre gânduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște. A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa (pe cineva). A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a fi decapitat. 2. A trăi, a viețui; a locui. 3. (popular) A fi, a exista, a se afla. ♦ (învechit) A avea loc, a se petrece. 4. A continua să fie; a dăinui, a se menține. III. 1. A avea o anumită poziție sau atitudine, a se ține, a se așeza sau a fi așezat într-un anumit fel. • locuțiune verbala A sta grămadă (sau roi) = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi. • Expresia: A sta piatră (sau țeapăn, înfipt în pământ) = a se ține drept și nemișcat. A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. A sta cu dinții la stele = a răbda de foame. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta în pat = a zăcea (de boală). A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător. Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia locuțiune A sta la masă = a lua masa, a mânca. A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef. A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista. ♦ figurat (învechit) A se ține tare pe poziție, a nu da înapoi. • locuțiune verbala A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva. 2. A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de... • Expresia: A sta (de cineva) să... = a nu lăsa (pe cineva) în pace până ce nu..., a-i bate (cuiva) capul să... 3. A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva. • Expresia: A-i sta (cuiva ceva) în cap = a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva ceva) în minte = a fi clar pentru cineva (ceva). A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ține de felul normal de a fi al cuiva. A-i sta (cuiva) în putință = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ figurat A consta. ♦ (învechit) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la... 4. A pluti la suprafața unui lichid. IV. 1. (În expresie) A-i sta cuiva bine (sau rău) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi așa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rău). 2. (Despre situații, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfășura. vezi (În locuțiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată) Stau și-mi aduc aminte. • Expresia: și locuțiune verbalaală A sta de (sau, rar, la) vorbă (sau la taifas, taclale, povești etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; prin extensie a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva. A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva. A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita. A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva. A sta de pază (sau de strajă) sau a sta strajă = a păzi. A sta la (sau de) pândă = a pândi. A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui. VI. (Urmat de o propoziție secundară construită cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... Stă să înceapă ploaia. [prezent industrie persoană 3 stă, imperfect stăteam (regional steteam) și stam, perfectul simplu stătui (regional stetei)] – latina stare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STA: STA, stau, verb I. intranzitiv I. 1. (Despre oameni și animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acțiune, dintr-o mișcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcționare, a nu mai merge; prin extensie a se defecta. • Expresia: Stai că trag, formulă prin care cineva este somat să rămână pe loc, să nu se apropie (altfel riscând să fie împușcat). A sta țintuit (sau nemișcat) (pe loc) = a nu face nicio mișcare. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea. ♦ (La imperativ, având și valoare de interjecție) Oprește! așteaptă! • Expresia: Stai să-ți spun (sau să vezi) = lasă-mă să-ți spun, ai răbdare, așteaptă. Stai puțin (sau un pic, cu binișorul etc.) = ai (puțină) răbdare, nu te grăbi. ♦ (Despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta, a se opri. 2. A rămâne nemișcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staționa. • Expresia: A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace și încolo, a nu avea astâmpăr. A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. Stai binișor! = șezi liniștit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) aștepți? ce (mai) dorești? Stă ce stă și... = așteaptă cât așteaptă și... A sta la (sau pe) locul său = a) a nu pleca, a nu-și părăsi locul; b) a păstra măsura, a fi modest, rezervat. 3. A rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupație. 4. A rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi. II. 1. A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit locuțiune • Expresia: A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în față) = a) a se găsi la mică distanță în fața cuiva, privindu-l, vorbindu-i, așteptând porunci; b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a ieși înaintea cuiva (împiedicându-l să înainteze); b) a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri. A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru. A sta de față = a asista. A sta în fața cuiva = (despre sarcini, greutăți etc.) a trebui, a urma să fie realizat, rezolvat de cineva. A sta în umbră = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanță de...; b) a nu interveni, a se ține în rezervă. A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coastă) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inimă, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). (familial) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere. A-i sta (cuiva) pe limbă, se zice când cineva este gata să spună un lucru pe care n-ar trebui să-l spună sau când nu găsește termenul căutat și are totuși impresia că e pe punctul de a și-l aminti. A-i sta (cuiva) pe inimă = (despre gânduri, preocupări) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște. A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa (pe cineva). A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a fi decapitat. 2. A trăi, a viețui; a locui. 3. (popular) A fi, a exista, a se afla. ♦ (învechit) A avea loc, a se petrece. 4. A continua să fie; a dăinui, a se menține. III. 1. A avea o anumită poziție sau atitudine, a se ține, a se așeza sau a fi așezat într-un anumit fel. • locuțiune verbala A sta grămadă (sau roi) = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi. • Expresia: A sta piatră (sau țeapăn, înfipt în pământ) = a se ține drept și nemișcat. A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nicio măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. A sta cu dinții la stele = a răbda de foame. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta în pat = a zăcea (de boală). A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător. Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia locuțiune A sta la masă = a lua masa, a mânca. A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef. A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista. ♦ figurat (învechit) A se ține tare pe poziție, a nu da înapoi. • locuțiune verbala A sta împotrivă (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva. 2. A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de... • Expresia: A sta (de cineva) să... = a nu lăsa (pe cineva) în pace până ce nu..., a-i bate (cuiva) capul să... 3. A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva. • Expresia: A-i sta (cuiva ceva) în cap = a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva ceva) în minte = a fi clar pentru cineva (ceva). A sta (ceva) în firea (cuiva) = a ține de felul normal de a fi al cuiva. A-i sta (cuiva) în putință = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ figurat A consta. ♦ (învechit) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la... 4. A pluti la suprafața unui lichid. IV. 1. (În expresie) A-i sta cuiva bine (sau rău) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi așa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rău). 2. (Despre situații, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfășura. vezi (În locuțiuni verbale sau în legătură cu alt verb, dă acestora un aspect de durată) Stau și-mi aduc aminte. • Expresia: și locuțiune verbalaală A sta de (sau, rar, la) vorbă (sau la taifas, taclale, povești etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; prin extensie a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva. A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva. A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita. A sta la îndoială (sau în cumpănă) = a) a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b) a se îndoi de ceva. A sta de pază (sau de strajă) sau a sta strajă = a păzi. A sta la (sau de) pândă = a pândi. A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui. VI. (Urmat de o propoziție secundară construită cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata să... Stă să înceapă ploaia. [prezent industrie persoană 3 stă, imperfect stăteam (regional steteam) și stam, perfectul simplu stătui (regional stetei)] – latina stare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ẮSTA: ẮSTA2, ÁSTA, ăștia, astea, pronume demonstrativ (În vorbirea obișnuită și familiară) 1. (Referindu-se la cineva sau ceva din apropiere sau despre care s-a vorbit înainte) Acesta, aceasta. Uf! Ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se întreabă două. VLAHUȚĂ, O. A. 77. Cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca, de! cu fitecine; ia mai bine să ma iau eu cu politică pe lîngă el, să mi-l fac cumătru. CARAGIALE, O. I. 91. Ei, dragul tatii, așa-i că s-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem? – Ce fel de vorbă-i asta, tată? – zise fiu-său rușinat. CREANGĂ, P. 188. • (Cu nuanță de dispreț) Cu ăstia o s-avem o dată și-o dată o răfuială! DEȘLIU, G. 10. • (Cu nuanță peiorativă sau glumeață) De aștia mi-ai fost? ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Ce-ași discutat voi între voi, asta verb reflexiv:eau să aflu. SAHIA, N. 78. Lasă astea acum. ISPIRESCU, L. 37. Năframa ta cea nouă Era ruptă, bade-n două. – Asta, mîndro, nu-i așa; Nu-i ruptă năframa mea, Ci-i ruptă inima ta! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 256. Din asta i s-a tras, asta a fost pricina care i-a adus o neplăcere, o suferință etc. • Locuţiune adverbiala Cu toate astea = cu toate acestea, totuși. Pentru asta = de aceea. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea...? Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? ISPIRESCU, L. 44. Cu asta = în acest mod, fel. Cu asta am verb reflexiv:ut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. • Expresia: Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! asta e pricina! Tu ești copilă, asta e... EMINESCU, O. I. 176; b) ce se potrivește! Asta-i asta! = iată lucru de căpetenie! acesta este momentul hotărîtor! acu-i acu! vezi acu. Asta-i asta! Din ceaslov și psaltire... să treci la gramatică, și încă ce gramatică! CREANGĂ, A. 87. Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul ăsta? cum de face (că...)? cum se explică? Ce-i asta de ai întîrziat atîta? ▭ Dar ce-i asta, codru des?... Vara verde și frumos. Iarna putrezești pe jos! JARNÍK-BÎRSEANU. despre 224 Asta e! sau asta-i! = așa e! Asta-i știut! (sau știută) = este lucru bine cunoscut. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! vezi unul. 2. (Cu formă feminină și sens neutru, urmînd după o descriere, o constatare, o afirmare etc. și rezumînd cele spuse mai înainte) Așa ceva. Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că sînteți feciori de crai, asta nu miroase a nas de om. CREANGĂ, P. 188. Expresia: Una ca asta = un astfel de lucru, așa ceva. Se poate una ca asta? a întrebat tata cu mirare. SADOVEANU, N. forme 16. Nu putea crede el una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. Să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83. – Forme gramaticale: gen.-dat. singular ăstuia, ăsteia și gen.-dat. plural ăstora. Forme diferite ale cuvantului Ắsta: Ásta Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STA: STA verb 1. a se opri, (învechit și regional) a se sprijini, (învechit) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi a sta.) 2. a se opri, a poposi, a ședea, a trage, a zăbovi. (A sta la umbra unui stejar.) 3. a se așeza, a ședea, (regional) a se pune. (sta jos!) 4. a ședea. (sta pe o bancă.) 5. a întîrzia, a zăbovi. (Să nu sta mult acolo!) 6. a rămîne, a zăbovi, (învechit) a prebîndi. (Cît ai sta la ei?) 7. a aștepta, a zăbovi. (Mai sta puțin că vin!) 8. a domicilia, a fi, a locui, a ședea, (popular) a hălădui, a sălășlui, (învechit și regional) a băciui, (regional) a sălăși, (învechit) a sălășui. (A sta o verb reflexiv:eme la Bacău.) 9. a staționa. (Taxiul sta în colțul străzii.) 10. a rămîne. (sta cu noi la masă.) 11. a petrece. (A sta cu el întreaga seară.) 12. a se ține. (sta drept!) 13. a se opri, (figurat) a încremeni. (Ceasul a sta la orele 12.) 14. a conteni, a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a se termina, (învechit și popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, ploaia a sta.) 15. a se afla, a fi, a se găsi. (Plicul sta pe masă nedesfăcut.) 16. a atîrna, a spînzura. (Pe perete sta un tablou.) 17. a-i ședea. (Îți sta foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul sta deasupra apei.) 19. a consista, a consta, a rezida, (învechit) a stărui. (În ce sta importanța problemei?) 20. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu sta doar în...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ẮSTA: ẮSTA2, ÁSTA, ăștia, astea, pronume demonstrativ 1. Acesta, aceasta. • (Cu formă feminină și sens neutru) Lasă astea acum! (ISPIRESCU). • Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși. Pentru asta = de aceea. Cu asta = în acest mod. • Expresia: Asta e! sau asta-i! = a) iată care e cauza! b) ce-are a face, nu se poate! c) așa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotărâtor! Ce-i asta (de...)? = ce înseamnă lucrul acesta? cum se explică? Asta-i știut (sau știută) = este lucru bine cunoscut. 2. Așa ceva, un astfel de lucru. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia, gen.-dat. plural : ăstora] – latina istum, ista. Forme diferite ale cuvantului Ắsta: Ásta Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sta: sta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele stau, persoana a doua singular: tu stai, persoana a treia singular: el / ea stă, persoana întâi plural: noi stăm, persoana a doua plural: voi stați, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăteá/sta, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stătúi, persoana a treia singular: el / ea stătú, m.m.c. perf. persoana a doua singular: tu stătúseși, persoana a treia singular: el / ea stătúse; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural stea; imperativ poz. persoana a doua singular: tu stai, negație persoana a doua singular: tu nu sta; gerunziu stând; participiu stat Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ẮSTA: ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pronume demonstrativ, adjectiv demonstrativ (postpus) (popular și fam.) Acesta, aceasta. • Locuţiune adverbiala Pentru asta = de aceea. • Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. plural : ăstora] – latina istum, ista. Forme diferite ale cuvantului Ắsta: Ásta Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ẮSTA: ẮSTA, ÁSTA, ăștia, astea, pronume demonstrativ, adjectiv demonstrativ (postpus) (popular și fam.) Acesta, aceasta. • Locuţiune adverbiala Pentru asta = de aceea. • Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși. [Gen.-dat. sg.: ăstuia, ăsteia și asteia; gen.-dat. plural : ăstora] – latina istum, ista. Forme diferite ale cuvantului Ắsta: Ásta Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sta: !sta (a sta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele stau, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăteá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea stătú, m.m.c.p. persoana a doua singular: tu stătúseși, persoana a treia singular: el / ea stătúse; conjunctiv prezent 3 să stea; imperativ persoana a doua singular: tu stai, negație persoana a doua singular: tu nu sta; gerunziu stând; participiu stat Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STA: STA verb vezi afla, da, dăinui, declanșa, desfășura, dezlănțui, duce, dura, exista, fi, găsi, isca, izbucni, menține, păstra, perpetua, persista, porni, purta, rămâne, stârni, susține, trăi, ține. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sta: sta verb vezi AFLA. DA. DĂINUI. DECLANȘA. DESFĂȘURA. DEZLĂNȚUI. DUCE. DURA. EXISTA. FI. GĂSI. ISCA. IZBUCNI. MENȚINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. PORNI. PURTA. RĂMÎNE. STÎRNI. SUSȚINE. TRĂI. ȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ắsta: ắsta (familial) pr. m., adjectiv pr. postpus m. (omul ăsta), genitiv dativ ắstuia, p. ắștia (-tia); forme ásta (și n.: asta înseamnă că e bine), genitiv dativ ắsteia, plural ástea, genitiv dativ plural m. și forme ắstora Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sta: sta, stau vezi i. (despre femei) a consimți să aibă raport sexual cu un bărbat. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ẮSTA: ẮSTA1, ÁSTA, adjectiv demonstrativ vezi ăst. Forme diferite ale cuvantului Ắsta: Ásta Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
CUVINTE APROPIATE DE 'STA' șșșș/șșșSSTSTSTAȘTABștab-ofițérStabat-MaterStabia |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ẮSTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului Ắsta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A mers ce-a mers, apoi a Ắsta. A Ắsta la umbra unui stejar. Ắsta jos! 4. Ắsta pe o bancă. Să nu Ắsta mult acolo! 6. Cît ai Ắsta la ei? 7. Mai Ắsta puțin că vin! 8. A Ắsta o verb reflexiv:eme la Bacău. Taxiul Ắsta în colțul străzii. Ắsta cu noi la masă. A Ắsta cu el întreaga seară. Ắsta drept! 13. Ceasul a Ắsta la orele 12. Vijelia, ploaia a Ắsta. Plicul Ắsta pe masă nedesfăcut. Pe perete Ắsta un tablou. Îți Ắsta foarte bine haina asta! 18. Uleiul Ắsta deasupra apei. În ce Ắsta importanța problemei? 20. Importanța lucrării nu Ắsta doar în. !sta a Ắsta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele stau, imperfect persoana a treia singular: el / ea stăteá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea stătú, m. |
GRAMATICA cuvântului ẮSTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului Ắsta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ẮSTA poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sta? Vezi cuvântul sta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sta?[ sta ] Se pare că cuvântul sta are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ẮSTA Inţelegi mai uşor cuvântul Ắsta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA sta țintuit sau nemișcat pe loc = a nu face nici o mișcare A nu-i mai sta cuiva gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea ♦ La imperativ, având și valoare de interjecție Oprește! așteaptă! Stai să-ți spun sau să vezi = lasă-mă să-ți spun, ai răbdare, așteaptă = ai puțină răbdare, nu te grăbi A nu putea sta locului sau pe loc = a alerga încoace și încolo, a nu avea astâmpăr A sta pe loc = a nu progresa, a stagna Stai binișor! = șezi liniștit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce mai stai? = ce mai aștepți? ce mai dorești? Stă ce stă și = așteaptă cât așteaptă și A sta la sau pe locul său = a a nu pleca, a nu-și părăsi locul; b a păstra măsura, a fi modest, rezervat A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit locuțiune A sta înaintea cuiva sau a-i sta cuiva înainte sau în față = a a se găsi la mică distanță în fața cuiva, privindu-l, vorbindu-i, așteptând porunci; b a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva A-i sta cuiva în cale sau în drum ori a sta în calea sau în drumul cuiva = a a ieși înaintea cuiva împiedicându-l să înainteze; b a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru A sta de față = a asista A sta în fața cuiva = despre sarcini, greutăți etc A sta în umbră = a a pândi dintr-un loc ascuns; b a fi modest, retras A sta deoparte = a a fi la oarecare distanță de A-i sta cuiva în coaste ori în coastă sau ca un ghimpe în coaste sau în inimă, în ochi = a-l stingheri pe cineva, a constitui o permanentă amenințare pentru cineva Familial A-i sta cuiva sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere A-i sta cuiva pe inimă = despre gânduri, preocupări a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște A sta piatră pe capul cuiva sau a-i sta cuiva pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa pe cineva A-i sta cuiva capul unde-i stau picioarele sau tălpile = a fi decapitat locuțiune verbala A sta grămadă sau roi = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi A sta piatră sau țeapăn, înfipt în pământ = a se ține drept și nemișcat A sta cu mâinile în sân sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate = a a sta în inactivitate; b a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni A sta cu dinții la stele = a răbda de foame A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva A sta în pat = a zăcea de boală = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia locuțiune A sta la masă = a lua masa, a mânca A sta ca o găină sau curcă plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista locuțiune verbala A sta împotrivă sau împotriva cuiva sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva = a nu lăsa pe cineva în pace până ce nu A-i sta cuiva ceva în cap = a preocupa pe cineva A-i sta cuiva ceva în minte = a fi clar pentru cineva ceva A sta ceva în firea cuiva = a ține de felul normal de a fi al cuiva A-i sta cuiva în putință = a-i fi cuiva ceva posibil În expresie A-i sta cuiva bine sau rău = a nu i se potrivi cuiva ceva, a nu fi așa cum se cuvine, a-i veni bine sau rău cu cineva = a vorbi cu cineva; prin extensie a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri A sta la sfat sau la sfaturi cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva A sta dus, pierdut pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita A sta la îndoială sau în cumpănă = a a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b a se îndoi de ceva A sta de pază sau de strajă sau a sta strajă = a păzi A sta la sau de pândă = a pândi A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui A sta țintuit sau nemișcat pe loc = a nu face nicio mișcare A nu-i mai sta cuiva gura = a vorbi întruna, a nu mai tăcea ♦ La imperativ, având și valoare de interjecție Oprește! așteaptă! Stai să-ți spun sau să vezi = lasă-mă să-ți spun, ai răbdare, așteaptă = ai puțină răbdare, nu te grăbi A nu putea sta locului sau pe loc = a alerga încoace și încolo, a nu avea astâmpăr A sta pe loc = a nu progresa, a stagna Stai binișor! = șezi liniștit! astâmpără-te! fii cuminte! Ce mai stai? = ce mai aștepți? ce mai dorești? Stă ce stă și = așteaptă cât așteaptă și A sta la sau pe locul său = a a nu pleca, a nu-și părăsi locul; b a păstra măsura, a fi modest, rezervat A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit locuțiune A sta înaintea cuiva sau a-i sta cuiva înainte sau în față = a a se găsi la mică distanță în fața cuiva, privindu-l, vorbindu-i, așteptând porunci; b a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva A-i sta cuiva în cale sau în drum ori a sta în calea sau în drumul cuiva = a a ieși înaintea cuiva împiedicându-l să înainteze; b a împiedica pe cineva să facă ceva, a stingheri A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru A sta de față = a asista A sta în fața cuiva = despre sarcini, greutăți etc A sta în umbră = a a pândi dintr-un loc ascuns; b a fi modest, retras A sta deoparte = a a fi la oarecare distanță de A-i sta cuiva în coaste ori în coastă sau ca un ghimpe în coaste sau în inimă, în ochi = a-l stingheri pe cineva, a constitui o permanentă amenințare pentru cineva Familial A-i sta cuiva sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere A-i sta cuiva pe inimă = despre gânduri, preocupări a-l preocupa pe cineva, a-i produce grijă, neliniște A sta piatră pe capul cuiva sau a-i sta cuiva pe cap = a împovăra, a incomoda, a agasa pe cineva A-i sta cuiva capul unde-i stau picioarele sau tălpile = a fi decapitat locuțiune verbala A sta grămadă sau roi = a se îngrămădi, a se înghesui, a se îmbulzi A sta piatră sau țeapăn, înfipt în pământ = a se ține drept și nemișcat A sta cu mâinile în sân sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate = a a sta în inactivitate; b a nu lua nicio măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni A sta cu dinții la stele = a răbda de foame A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva A sta în pat = a zăcea de boală = a fi neliniștit, agitat, nerăbdător Stai jos! formulă prin care cineva este invitat să ia locuțiune A sta la masă = a lua masa, a mânca A sta ca o găină sau curcă plouată = a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef A sta în picioare = a nu se da bătut, a rezista locuțiune verbala A sta împotrivă sau împotriva cuiva sau a-i sta cuiva împotrivă = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva = a nu lăsa pe cineva în pace până ce nu A-i sta cuiva ceva în cap = a preocupa pe cineva A-i sta cuiva ceva în minte = a fi clar pentru cineva ceva A sta ceva în firea cuiva = a ține de felul normal de a fi al cuiva A-i sta cuiva în putință = a-i fi cuiva ceva posibil În expresie A-i sta cuiva bine sau rău = a nu i se potrivi cuiva ceva, a nu fi așa cum se cuvine, a-i veni bine sau rău cu cineva = a vorbi cu cineva; prin extensie a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri A sta la sfat sau la sfaturi cu cineva = a se sfătui cu cineva; a sta de vorbă cu cineva A sta dus, pierdut pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva A sta pe gânduri = a șovăi, a ezita A sta la îndoială sau în cumpănă = a a ezita înainte de a lua o hotărâre, a șovăi; b a se îndoi de ceva A sta de pază sau de strajă sau a sta strajă = a păzi A sta la sau de pândă = a pândi A sta la tocmeală = a se tocmi, a se târgui Locuţiune adverbiala Cu toate astea = cu toate acestea, totuși Pentru asta = de aceea Cu asta = în acest mod, fel Asta e! sau asta-i! = a iată care e cauza! asta e pricina! Tu ești copilă, asta e 176; b ce se potrivește! Asta-i asta! = iată lucru de căpetenie! acesta este momentul hotărîtor! acu-i acu! vezi acu ? = ce înseamnă lucrul ăsta? cum de face că Despre 224 Asta e! sau asta-i! = așa e! Asta-i știut! sau știută = este lucru bine cunoscut Expresia: Una ca asta = un astfel de lucru, așa ceva Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși Pentru asta = de aceea Cu asta = în acest mod Asta e! sau asta-i! = a iată care e cauza! b ce-are a face, nu se poate! c așa e! Asta-i asta! = acesta este momentul hotărâtor! Ce-i asta de ? = ce înseamnă lucrul acesta? cum se explică? Asta-i știut sau știută = este lucru bine cunoscut Locuţiune adverbiala Pentru asta = de aceea Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși Locuţiune adverbiala Pentru asta = de aceea Locuţiune adverbiala Cu toate astea = totuși |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ẮSTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ căile respiratorii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
