eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a musca musc


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Muscă [ mus-că ]
VEZI SINONIME PENTRU muscă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a musca musc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a musca musc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a mușca
Verbul: a mușca (forma la infinitiv)
A mușca conjugat la timpul prezent:
  • eu mușc
  • tu muști
  • el ea mușcă
  • noi mușcăm
  • voi mușcați
  • ei ele mușcă
VEZI VERBUL a mușca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUSCĂ:
MÚSCĂ, muște, substantiv feminin

I.

1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; prin generalizare (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele.
       • Expresia: Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile.
       • Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).
♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești.

2. (învechit și popular) Albină.

II. prin analogie

1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară.
♦ Mustață foarte mică.

2. (regional) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta.

3. (popular) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane).

4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural ) lovituri în centrul țintei.

5. (regional) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale.

6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg.

– latina musca.[1]

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MUSCĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUSCĂ:
MÚSCĂ, muște, substantiv feminin

I.

1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; prin generalizare (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele.
       • Expresia: Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile.
       • Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).
♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești.

2. (învechit și popular) Albină.

II. prin analogie

1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară.
♦ Mustață foarte mică.

2. (regional) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta.

3. (popular) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane).

4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural ) lovituri în centrul țintei.

5. (regional) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale.

6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg.

– latina musca.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MUȘCA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCÁ, mușc, verb

I.

1. tranzitiv A apuca puternic cu dinții și a strînge (provocînd durere, rănind sau sfîșiind). Lăsați cîinii în pace, c-o să vă muște! REBREANU, R. II 30. O lovi după ceafă de era să-și muște limba. ISPIRESCU, L. 208. Cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele. CREANGĂ, P. 294.
       • figurat Roțile [tractorului] se înfig in pămînt, nu în pietrele drumului pe care le mușcă. DUMITRIU, vezi E. 111. Tîrnăcopul, pila, mina mușcă stîncă cu-ndîrjire. MACEDONSKI, O. I 231.
       • Expresia: A-și mușca mîinile (sau degetele) = a se căi amarnic. Ai să-ți muști mîinile... și ai să te dai cu capul de toți pereții. CAMIL PETRESCU, U. N. 49. Își mușca fata acum degețelele... de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. A-și mușca buzele vezi buză. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să. Tu cînd îi intra la pasere, să o iei, dar să nu care cumva să te muște de inimă să pui mîna pe cușcă. ȘEZ. IV 172.
       • absolut Cîinele cînd mușcă nu mai latră! REBREANU, R. II 73. Calu-i turbă, mușcă, sare Nechezind cu înfocare. ALECSANDRI, P. II

1. Moțoc îi sărută mîna, asemenea cînelui care, în loc să muște, linge mîna care-l bate. NEGRUZZI, S. I 141.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și indicînd obiectul sau partea obiectului care se apucă) Mușcă-mă de vîrful degetului, să văz: dorm ori sînt deștept? CARAGIALE, O. III 69. Nevăstuica.. de multe ori mușcă vitele de picioare. ȘEZ. III 204.
♦ figurat A pricinui durere, usturime; a înțepa. Simte sub tălpi iarna, cum îl mușcă prin încălțăminte. SAHIA, N. 91.
       • intranzitiv Frigul începe a mușca, măntăile coboară de pe poliți. SADOVEANU, O. VI 254. Arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 172.

2. intranzitiv (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «din») A rupe cu dinții o bucată dintr-un aliment (pentru a mînca). Grigoriță mușcă din o felie de măr și sorbi foarte liniștit din paharul cu vin. HOGAȘ, DR. II 26.
       • figurat Al nostru-i pămîntul din care fierul va mușca. BENIUC, vezi 111. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor, tulburau tihna locului. PAS, E. II 157.

3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

MUSCĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUSCĂ:
MUSCĂ substantiv (entomologie)

1. (Musca domestica) (învechit și regional) mușiță, (regional) bîză, gîză.

2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (învechit și regional) sclepț, (regional) muscoi, tăun, gîza-calului, muscă-căiască, strechea-cailor, trîntor-de-cai; musca-hoiturilor (Calliphora vomitoria) = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, (rcg.) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă (Drosophila funebris) = bețivă, rnușiță, musculiță-de-vin; muscă-columbacă (Simulium columbaczensis) = (regional) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă-de-carne (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-mare (Calliphora vomitoria) = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MUȘCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCÁ, mușc, verb

I.

1. tranzitiv A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
       • Expresia: A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a avea remușcări; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); prin extensie a muri (1).
♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
♦ figurat A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).

2. intranzitiv și tranzitiv A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).

3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MUȘCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCÁ, mușc, verb

I.

1. tranzitiv A apuca cu dinții și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind).
       • Expresia: A-și mușca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A-și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A-l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); prin extensie a muri (1).
♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime.
♦ figurat A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.).

2. intranzitiv și tranzitiv A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca).

3. tranzitiv figurat A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A MUȘCA mușc 1.
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A MUȘCA mușc 1.:
A MUȘCÁ mușc

1. tranzitiv

1) A apuca cu dinții strângând (până la durere, rănire, învinețire, rupere etc.). * A-și a musca musc 1. mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi. A-și a musca musc 1. limba a regreta mult cele spuse anterior. a musca musc 1. pământul (sau țărâna) a cădea la pământ rănit sau mort.

2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A înțepa producând o senzație dureroasă; a mânca; a ciupi; a pișca. M-a a musca musc 1.t un șarpe.

3) figurat (despre ger, soare etc.) A produce o senzație dureroasă; a pișca.

4) (o bucată dintr-un aliment) A rupe cu dinții pentru a mânca.

5) figurat A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe; a înțepa; a înghimpa; a împunge.

2. intranzitiv (mai ales despre câini) A avea obiceiul de a ataca, rănind cu dinții. /Orig. nec.

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

muscă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru muscă:
múscă (múște), substantiv feminin –

1. Insectă (Musca domestica). –

2. Albină. –

3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. –

4. Cavitate înnegrită pe dinții calului.

– Mr., megl. muscă, istr. mușke. latina musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), conform italiana , prov., cat., spaniolă, portugheză mosca, limba franceza mouche.

– derivat muscar, substantiv masculin (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (variantă muscăraie), substantiv feminin (mulțime de muște); muscură, adjectiv (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din latina musculus < muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la limba bulgară muskur (Capidan, Raporturile, 210).
Forme diferite ale cuvantului musca: múște

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

muscă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru muscă:
muscă forme insectă dipteră cu aripioare transparente: cu musca pe căciulă, vinovat (aluziune la hoțul de stup care fu trădat de albina aninată pe căciula lui). [latina MUSCA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MUSCĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MUSCĂ:
MUSCĂ, substantiv

1. Muscu, haiduc olt. secolul al XIX lea (AO III 345);

2. Musculescu, M. (IS 267);

– C., olt. (Sd XXII).

3. Muscan fam., act.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

mușca
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca:
mușca, mușc (argoul lumii interlope)

I. vezi t.

1. a fura.

2. a primi, a obține.

3. a câștiga.

II. vezi i. a începe să recunoască faptele comise.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

mușca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca:
mușcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, persoana a treia singular: el / ea múșcă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural múște
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

musca
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru musca:
muscá forme (în turcă [despre ar.] musha, popular muska). Dobr. Talisman (Neam. limba română 6 Martie 1918, pag. 2).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mușca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mușca:
mușcá (a musca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, 3 múșcă; conjunctiv prezent 3 să múște
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MUȘCA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCÁ verb vezi ațâța, chinui, consuma, frământa, îmboldi, îndemna, munci.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mușca
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mușca:
mușca verb vezi AȚÎȚA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. MUNCI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

muscă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă:
muscă, muște substantiv feminin

1. centru al unei ținte la tir.

2. (er.) vulvă, vagin.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

MUSCĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUSCĂ:
MÚSCĂ substantiv verbal albină, gânganie, gâză, hexapod, insectă, mișină.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

muscă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă:
muscă substantiv verbal ALBINĂ. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ. MIȘINĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MUȘCA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCÁ verb

1. (regional) a încolți. (L-a musca un câine.)

2. a înțepa.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

MUȘCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MUȘCA:
MUȘCA verb (regional) a încolți. (L-a musca un cîine.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

muscă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru muscă:
múscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múștei; plural múște
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

muscă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru muscă:
múscă substantiv feminin, genitiv dativ articulat múștei; plural múște
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A MUSCA MUSC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL muscă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului muscă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
* A-și muscă mâinile a regreta amarnic, considerându-se vinovat de ceva; a se căi.
A-și muscă limba a regreta mult cele spuse anterior.
Muscă pământul sau țărâna a cădea la pământ rănit sau mort.
M-a muscăt un șarpe.
Mușcá a muscă verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mușc, persoana a doua singular: tu muști, 3 múșcă; conjunctiv prezent 3 să múște.
L-a muscă un câine.
L-a muscă un cîine.

GRAMATICA cuvântului muscă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului muscă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul muscă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul muscă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural verbul mușca se conjugă: ei ele múște
  • group icon La plural substantivul muscă are forma: múște

CUM DESPART ÎN SILABE muscă?
Vezi cuvântul muscă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul muscă?
[ mus-că ]
Se pare că cuvântul muscă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL muscă
Inţelegi mai uşor cuvântul muscă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă
Rău de muscă = a despre cai nărăvaș; b despre oameni care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual
A cădea sau a se băga ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit
A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a fi sau a se ști, a se simți vinovat
A se aduna sau a se strânge, a veni ca muștele la miere = a se aduna undeva în număr mare
A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare
A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile
Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului Glossina palpalis; muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică Simulium columbaczensis; muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente mai ales pe carne etc
Lucilia caesar; muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc
Sarcophaga carnaria; muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale Hippobosca equina; musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii Rhagoletis cerasi; muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor Chortophila brassicae; muscă-mare sau -albastră, -de-carne sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc
Calliphora vomitoria; muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must Drosophila funebris sau fenestrarum
♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești
Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă
Rău de muscă = a despre cai nărăvaș; b despre oameni care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual
A cădea sau a se băga ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit
A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă = a fi sau a se ști, a se simți vinovat
A se aduna sau a se strânge, a veni ca muștele la miere = a se aduna undeva în număr mare
A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare
A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile
Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului Glossina palpalis; muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică Simulium columbaczensis; muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente mai ales pe carne etc
Lucilia caesar; muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc
Sarcophaga carnaria; muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale Hippobosca equina; musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii Rhagoletis cerasi; muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor Chortophila brassicae; muscă-mare sau -albastră, -de-carne sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc
Calliphora vomitoria; muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must Drosophila funebris sau fenestrarum
♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești
A-și mușca mîinile sau degetele = a se căi amarnic
= a se lăsa ispitit să
Musca-calului Gastrophitus equi = învechit și regional sclepț, regional muscoi, tăun, gîza-calului, muscă-căiască, strechea-cailor, trîntor-de-cai; musca-hoiturilor Calliphora vomitoria = muscă-albastră, muscă-de-carne, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-albastră Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-de-carne, muscă-mare, rcg
boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă Drosophila funebris = bețivă, rnușiță, musculiță-de-vin; muscă-columbacă Simulium columbaczensis = regional goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă-de-carne Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-mare Calliphora vomitoria = musca-hoiturilor, muscă-albastră, muscă-de-carne, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană
A-și mușca mâinile sau degetele = a a avea remușcări; b a se înfuria
A-și mușca limba sau buzele = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
= a se lăsa ispitit să
A mușca pământul = a cădea la pământ rănit sau mort; prin extensie a muri 1
A-și mușca mâinile sau degetele = a a se căi amarnic; b a se înfuria
A-și mușca limba sau buzele = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni
= a se lăsa ispitit să
A mușca pământul = a cădea la pământ rănit sau mort; prin extensie a muri 1
Musca-calului Gastrophitus equi = învechit și regional sclepț, regional muscoi, tăun, gâza-calului, muscă-crăiască, strechea-cailor, trântor-de-cai; musca hoiturilor vezi muscă-albastră; muscă-albastră Calliphora vomitoria = musca hoiturilor, muscă de carne, muscă-mare, regional boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă vezi mușiță; muscă columbacă Simulium columbaezensis = regional goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă de carne vezi muscă-albastră; muscă-mare vezi muscă-albastră

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL muscă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ciorbă de burtă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a-și mări viteza de deplasare pe jos; a fugi
a parcurge cu mintea anumite fapte etc
ciorbă făcută din stomac de vacă
care are pigmentație neagră, galbenă etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app