eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a pendula


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Pendulă [ pen-du-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU pendulă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a pendula în mai multe dicționare

Definițiile pentru a pendula din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a pendula
Verbul: a pendula (forma la infinitiv)
A pendula conjugat la timpul prezent:
  • eu pendulez
  • tu pendulezi
  • el ea pendulează
  • noi pendulăm
  • voi pendulați
  • ei ele pendulează
VEZI VERBUL a pendula CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ (< limba franceza , germană) substantiv feminin Ceasornic mare, mai ales de perete, al cărui mers este reglat de un pendul a cărui forță de mișcare este dată fie de un resort, fie de o greutate în cădere și care marchează timpul prin sunete; orologiu. Confecționat din materiale diverse (lemn, metal, marmură etc.), așezat uneori într-o cutie (din lemn, sticlă, metal etc.) a fost foarte răspândit în Europa, în secolul 18-19, ornamentația sa variind în funcție de stilul mobilierului.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

PENDULA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ, pendulez, verb

I. intranzitiv (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; prin generalizare (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta.
♦ figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.

– Din pendul.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PENDULA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ, pendulez, verb

I. intranzitiv (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; prin generalizare (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta.
♦ figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.

– Din pendul.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PENDULA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ, pendulez, verb

I. intranzitiv (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); prin extensie (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (figurat) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PENDULĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ, pendule, substantiv feminin Ceasornic, de obicei de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul. Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, N. 52. Toate pendulele de aur și de argint care se aflau în salon începură să bată miezul nopții în același timp. BOLINTINEANU, O. 252.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A PENDULA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PENDULA:
A PENDULÁ a pendulaéz intranzitiv

1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa.

2) figurat (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul
Forme diferite ale cuvantului a pendula: a pendulaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PENDULA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ verb intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru.
       • (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii.
       • (figurat; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< italiana pendolare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

pendulă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pendulă:
*péndulă forme, plural e (în franceză pendule [forme, după horloge, orologiŭ, care pe limba franceza e forme], despre latina péndula, péndulus, care e atîrnat. vezi pendul). Ceasornic de părete saŭ de masă regulat pin oscilațiunile unuĭ péndul.

– Fals -úlă (după limba franceza ).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PENDULA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULA verb a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (învechit și regional) a (se) clăti, (regional) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pendulă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pendulă:
pendulă forme

1. greutate astfel suspendată încât, pusă în mișcare, să facă oscilațiuni regulate;

2. orologiu a cărui mișcare e regulată de o pendulă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PENDULĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ substantiv feminin Ceasornic mare de perete, a cărui mișcare este reglată de un pendul; pendul (3) [în DN]. [< limba franceza pendule].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PENDULĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ Ceas de perete a cărui funcționare este reglată de un pendul. [G.-D. pendulei] /<fr. pendule, latina pendulus
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PENDULA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ verb

I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila.
♦ (figurat) A fi nehotărât. [conform italiana pendolare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PENDULĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ substantiv feminin ceasornic mare de perete cu mișcare reglată de un pendul. (< limba franceza pendule)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

pendula
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pendula:
pendulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu penduléz, persoana a treia singular: el / ea și plural penduleáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pendulă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pendulă:
pendúlă (ceas) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pendúlei; plural pendúle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pendulă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pendulă:
pendúlă (ceas) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pendúlei; plural pendúle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pendula
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pendula:
pendulá (a pendula) verb, indicativ prezent 3 penduleáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pendulă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pendulă:
pendulă, pendule substantiv feminin

1. limbă.

2. penis.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

PENDULĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDULĂ substantiv (învechit, în Moldova) ornic.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PENDULĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ substantiv feminin vezi pendul.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PENDULA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PENDULA:
PENDULÁ verb vezi balansa.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

PENDULĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PENDULĂ:
PENDÚLĂ substantiv feminin vezi pendul.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)


CUVINTE APROPIATE DE 'A PENDULA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PENDULĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pendulă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A PENDULÁ pendulĂéz intranzitiv 1 mai ales despre obiecte în mișcare A se mișca alternativ dintr-o parte în alta ca un pendul; a oscila; a se balansa.
Pendulá a pendulĂ verb, indicativ prezent 3 penduleáză.

GRAMATICA cuvântului PENDULĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pendulă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PENDULĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PENDULĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul pendula se conjugă: ei ele penduleáză
  • group icon La plural substantivul pendulă are forma: pendúle

CUM DESPART ÎN SILABE pendulă?
Vezi cuvântul pendulă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pendulă?
[ pen-du-lă ]
Se pare că cuvântul pendulă are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PENDULĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Gros în ori la ceafă sau cu ceafa groasă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
limbă însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor; limba comună, curentă
a se lăsa învins
gras; figurat bogat; influent
acid care conține grupul so3h și se obține din acidul sulfuric prin înlocuirea unui grup hidroxil cu un anion anorganic sau un grup organic 3
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app