eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție balansa


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Balansa [ ba-lan-sa ]
VEZI SINONIME PENTRU balansa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului balansa în mai multe dicționare

Definițiile pentru balansa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a balansa
Verbul: a balansa (forma la infinitiv)
A balansa conjugat la timpul prezent:
  • eu balansez
  • tu balansezi
  • el ea balansează
  • noi balansăm
  • voi balansați
  • ei ele balansează
VEZI VERBUL a balansa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ, balansez, verb

I.

1. reflexiv A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun. ▭ Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57.
       • tranzitiv În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46.

2. tranzitiv (Numai în expresie) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul.

3. tranzitiv figurat (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. vezi contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16.

– Variantă: (învechit) balanțá verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



balansa
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru balansa:
balansá [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 14 / V: -nța / prezentul indicativ: -séz / Etimologie: franceza balancer cf balanță] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fî nehotărât. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: (înv; imp) A (se) contrabalansa.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

balansa
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru balansa:
balansá (balanséz, balansát), verb –

1. A echilibra, a egala, a fi la fel. –

2. A solda, a lichida. –

3. A legăna. în franceză balancer.

– derivat balans, substantiv neutru (legănare); balansier (variantă balanțier), substantiv neutru (balansor), acesta din urmă din limba franceza balancier; contrabalansa, verb (a echilibra, a pune în echilibru), din limba franceza contrebalancer.
Forme diferite ale cuvantului balansa: balanséz bala

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

BALANSA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ verb

I.

1. trecut, reflexiv A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.

2. trecut A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui contabilitate

3. trecut A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Variante balanța verb

I. / < limba franceza balancer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



BALANSA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ, balansez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna.

2. tranzitiv (În expresie) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul.

3. tranzitiv figurat A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni.

– în franceză balancer.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

BALANSA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ verb

I. trecut, reflexiv a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.

II. trecut

1. a balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui contabilitate

2. a crea un echilibru între doi factori. (< limba franceza balancer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

BALANSA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ, balansez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.

2. tranzitiv A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc.

– Din limba franceza balancer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BALANSA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSÁ, balansez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.

2. tranzitiv A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc.

– Din limba franceza balancer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BALANSA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BALANSA:
BALANSA verb a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (învechit și regional) a (se) clăti, (regional) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

balansa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru balansa:
balansá verb, indicativ prezent 1 balanséz, persoana a treia singular: el / ea și plural balanseáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

balansa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru balansa:
balansá (a balansa) verb, indicativ prezent 3 balanseáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BALANSA'
BALANOPOSTÍTĂBALANORAGÍEBALANOTOMÍEBALÁNSBALANSÁBALANSÁREbalansátbalansézBALANSIÉR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL balansa
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului balansa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Balansá a balansa verb, indicativ prezent 3 balanseáză.



GRAMATICA cuvântului balansa?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului balansa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul balansa poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul balansa sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul balansa se conjugă: ei ele balanseáză

CUM DESPART ÎN SILABE balansa?
Vezi cuvântul balansa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul balansa?
[ ba-lan-sa ]
Se pare că cuvântul balansa are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL balansa
Inţelegi mai uşor cuvântul balansa dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Tranzitiv Numai în expresie A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul
Trecut A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui contabilitate 3
Tranzitiv În expresie A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul
A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui contabilitate 2



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL balansa

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în raport cu un plan orizontal dativ nivelul mării?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a mustra pe cineva, a-i cere socoteală
pleione
punct situat la înălțimea mijlocie a mărilor și a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile
a se înfricoșa, a se înspăimânta
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app