 | as |
|
| Prinde [ prin-de ] VEZI SINONIME PENTRU prinde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a prinde in mreje în mai multe dicționareDefinițiile pentru a prinde in mreje din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a prinde (forma la infinitiv) A prinde conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRINDE: PRÍNDE, prind, verb III. I. 1. tranzitiv A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. • Expresia: Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. tranzitiv figurat A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. • Expresia: (intranzitiv) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. reflexiv A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. reflexiv recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. tranzitiv A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. tranzitiv 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. • Expresia: A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. • Expresia: A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. tranzitiv A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ reflexiv A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ figurat A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. tranzitiv A înhăma; a înjuga. 3. reflexiv A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. reflexiv A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. • Expresia: A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ reflexiv recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ reflexiv recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. reflexiv A se lipi de ceva sau de cineva. • Expresia: A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ figurat (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ reflexiv și tranzitiv A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. tranzitiv (Despre îmbrăcămintea cuiva; prin extensie despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. reflexiv (Despre mâncare; în expresie) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. vezi 1. tranzitiv A începe să... • Expresia: (reflexiv recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. reflexiv (popular) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. tranzitiv A obține, a căpăta, a dobândi. • Expresia: (familial) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranzitiv) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranzitiv) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ figurat A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. intranzitiv și reflexiv A se dezvolta după transplantare, a crește. • Expresia: (tranzitiv) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. reflexiv figurat (familial) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. reflexiv (Despre lapte; prin extensie despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [prezent industrie și: (popular) prinz. – perfectul simplu prinsei, participiu prins] – latina pre(he)ndere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRINDE: PRÍNDE, prind, verb III. I. 1. tranzitiv A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. • Expresia: Parcă (l-)a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neașteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu dinții, cu ghearele. ♦ A fixa, imobilizând. 2. tranzitiv figurat A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. • Expresia: (intranzitiv) A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp). 3. reflexiv A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. reflexiv recipr. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa). 5. tranzitiv A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. II. tranzitiv 1. A ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). ♦ A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. • Expresia: A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit. ♦ A încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul). 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. • Expresia: A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil. A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat. ♦ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) A surprinde. 4. figurat (Despre stări fizice sau sufletești) A cuprinde (pe neașteptate); a copleși. ♦ A absorbi. III. 1. tranzitiv A fixa ceva prin legare, coasere sau agățare. ♦ reflexiv A rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva). ♦ figurat A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare. 2. tranzitiv A înhăma; a înjuga. 3. reflexiv A se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...). 4. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă. 5. reflexiv A se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi. • Expresia: A se prinde chezaș (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva). ♦ reflexiv recipr. A se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza. ♦ reflexiv recipr. A face un pariu cu cineva, a pune rămășag. IV. 1. reflexiv A se lipi de ceva sau de cineva. • Expresia: A nu se prinde lucrul de cineva, se spune când cineva nu are chef să lucreze. ♦ figurat (Despre privire, ochi) A se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva. ♦ reflexiv și tranzitiv A (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda. 2. tranzitiv (Despre îmbrăcămintea cuiva; prin extensie despre gesturi, atitudini etc.) A-i ședea cuiva bine, a i se potrivi. 3. reflexiv (Despre mâncare; în expresie) A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila. vezi 1. tranzitiv A începe să... • Expresia: (reflexiv recipr.) A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să... 2. reflexiv (popular) A se apuca de o treabă, a se porni la lucru. VI. 1. tranzitiv A obține, a căpăta, a dobândi. • Expresia: (familial) A prinde carne (sau seu) = a se îngrășa. A prinde minte sau (intranzitiv) a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă. A prinde viață = a) a căpăta putere, tărie; a se înviora; b) a începe să se realizeze, să fie pus în practică. A prinde inimă sau (intranzitiv) a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta. ♦ figurat A-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul). 2. intranzitiv și reflexiv A se dezvolta după transplantare, a crește. • Expresia: (tranzitiv) A prinde rădăcini (sau rădăcină) = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere. VII. reflexiv figurat (familial) A fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil. VIII. reflexiv (Despre lapte; prin extensie despre alte substanțe) A se coagula, a se închega. [prezent industrie și: (popular) prinz. – perfectul simplu prinsei, participiu prins] – latina pre(he)ndere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRINDE: PRINDE verb I. 1. a apuca, a înhăța, a înșfăca, a lua, (popular și fam.) a căpui, (popular) a încăibăra, (prin Transilvania) a agîmba, (Moldova și Transilvania) a găbji, a găbui, (grecism învechit) a proftaxi, (familial figurat) a căptuși, a umfla. (prinde în mînă o bîtă.) 2. (regional) a prijini. (prinde pietricelele în palmă.) 3. a apuca, a lua, (învechit și regional) a sprijini, (prin Transilvania) a agîmba. (prinde copilul în brațe.) 4. a (se) cuprinde, a (se) îmbrățișa, a (se) înlănțui. (Se prinde de mijloc.) 5. a fixa, a imobiliza, a înțepeni, a pironi, (regional) a proțăpi. (A prinde ceva în cuie.) 6. a fixa, a pune. (prinde olanele pe casă.) 7. a (se) agăța, a (se) atîrna, a (se) spînzura, a (se) suspenda, (livresc) a (se) acroșa, (popular) a (se) anina, a (se) zgrepțăna, (regional) a (se) tăgîrța, (prin Muntenia) a (se) atăgîrța, (Transilvania) a (se) împrinde. (prinde ceva în cui.) 8. a se agăța, a se apuca, a se atîrna, a se ține, (popular) a se anina, (regional) a se tăgîrța. (Se prinde de crengi ca să nu cadă.) 9. a se agăța, a se fixa. (Vița de vie se prinde de araci.) 10. a îmbina, a încheia, a uni. (A prinde capetele bîrnelor.) 11. (medicina) a se suda. (Oasele s-au prinde.) 12. a (se) lipi. (prinde cu pap foile.) 13. a aplica, a pune. (Își prinde barbă și mustăți.) 14. a înhăma, a pune. (prinde caii la căruță.) 15. a înjuga, a pune. (A prinde boii la car.) 16. (juridic) a aresta, a captura. (Criminalul a fost prinde ieri.) 17. a captura. (A prinde un animal sălbatic.) 18. a vîna, (învechit) a vînători. (A prinde multe păsări.) 19. a pescui, (învechit și regional) a pescări, (învechit) a vîna. (A prinde doi crapi.) 20. a surprinde, (învechit și regional) a pripi, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi. (L-a prinde asupra faptului.) II. 1. a cîrpi, a coase, a țese, (Transilvania) a ștopoli, (Moldova) a țîrîi. (I-a prinde ciorapul.) 2. a se coagula, a se închega, (Transilvania) a se strînge. (Laptele s-a prinde.) 3. (medicina) a anchiloza, a înțepeni. (Reumatismul i-a prinde articulațiile.) III. 1. a capta, a înregistra, a recepta, a recepționa. (prinde undele sonore.) 2. a auzi. (prinde cîteva șoapte.) 3. a afla, a găsi. (Voia să-l prinde singur ca să-i poată vorbi.) 4. a ajunge, (învechit și popular) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeți, vă prinde eu din urmă.) 5. a ajunge, a apuca. (Se grăbește să prinde trenul.) 6. a apuca, a trăi, a vedea. (Simțea că nu va mai prinde ziua de mîine.) 7. a ajunge, a apuca, a surprinde. (Ploaia i-a prinde în cîmp.) 8. a cuprinde, a vedea, (figurat) a îmbrățișa. (Cît prinde cu ochii, cu privirea.) 9. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (învechit) a(-l) precovîrși, (figurat) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a prinde somnul, oboseala.) 10. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi. (Îl prinde gîndurile.) IV. 1. a i se potrivi. (Aerul ștrengăresc o prinde de minune.) 2. a deprinde, a-și însuși, a învăța. (Nu e meșteșug pe care să nu-l poată prinde.) 3. a izbuti, a reuși. (Viclenia lui nu a prinde.) vezi a începe, a se porni. (prinde să țipe, să fugă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prinde: prínde (prínd, príns), verb – 1. A apuca. – 2. A lua, a captura. – 3. A surprinde, a lua prin surprindere. – 4. A înhăța, a înșfăca. – 5. A ademeni, a înșela. – 6. A percepe, a înțelege. – 7. A ajunge din urmă. – 8. A obține, a dobîndi, mai ales un preț. – 9. A conține, a cuprinde (în brațe). – 10. A ocupa, a ține ocupat (mai ales la participiu). – 11. A începe. – 12. A da rădăcini, a se înrădăcina. – 13. A se solidifica un solid, a îngheța apa, a se închega laptele. – 14. A atîrna, a agăța, a fixa. – 15. A repara, a completa. – 16. A pune bine, a conveni, a prefera. – 17. (Cu adverb bine) A cădea bine, a fi oportun. – 18. (reflexiv) A avea succes, a reuși. – 19. (reflexiv) A se încleșta, a se lipi, a se încurca, a fi arestat. – 20. (reflexiv) A se obliga, a se promite. 21. (reflexiv) A paria. – 22. (reflexiv) A se angaja, a se lega de. – 23. (reflexiv) A intra într-o combinație, a interveni, a se asocia. – Mr. prindu, primșu, prindire, megl. prind, preș, istr. prind, prins. latina prĕhendĕre (Pușcariu 1388; Candrea-Dens., 1447; REW 6736), conform italiana prendere, prov. prenre, limba franceza prendre, spaniolă, portugheză prender și aprinde, cuprinde, deprinde. – derivat prinde-muște, substantiv masculin (vagabond, haimana); prindoare, substantiv feminin (Transilvania, bunăstare, confort); prins, substantiv masculin (captiv, prizonier; substantiv neutru, joc de copii de-a hoții și vardiștii); prinsoare, substantiv feminin (învechit, carceră, închisoare; învechit, avere, bunuri; pariu; Transilvania, cusătură, legătură a două bucăți cusute); desprinde, verb (a desface, a detașa, a separa; a dezlega, a dezlipi; a deduce, a presupune); prinzător, adjectiv (care prinde); prinzătoare, substantiv feminin (cursă, capcană; laț, legătoare); împrinde, verb (a prinde, a lua; a captura, a deține; reflexiv, a se îndrăgosti), cuvînt trans., pe care DAR îl deduce dintr-un latina *imprendĕre; surprinde, verb, traduce a limba franceza surprendre; surprinzător, adjectiv (uimitor); surpriză, substantiv feminin, din limba franceza surprise. Forme diferite ale cuvantului prinde: prínd príns Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRINDE: PRÍNDE verb vezi accepta, admite, angaja, aprecia, aproba, asocia, astâmpăra, băga, calcula, calma, căpăta, concepe, consimți, contracta, cuceri, dobândi, domoli, estima, evalua, face, făgădui, folosi, grupa, intra, intui, încadra, încerca, închiria, încuviința, îndatora, îndupleca, înfrunta, îngădui, îngheța, însărcina, însoți, întovărăși, întrebuința, întrece, înțelege, învoi, lăsa, liniști, lua, măsura, obliga, obține, ocupa, paria, permite, potoli, prețui, prii, primi, procrea, promite, pune, recurge, rumeni, servi, sesiza, sluji, socoti, solidifica, tempera, tocmi, uni, utiliza, uza, vârî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde: prinde verb vezi ACCEPTA. ADMITE. ANGAJA. APRECIA. APROBA. ASOCIA. ASTÎMPĂRA. BĂGA. CALCULA. CALMA. CĂPĂTA. CONCEPE. CONSIMȚI. CONTRACTA. CUCERI. DOBÎNDI. DOMOLI. ESTIMA. EVALUA. FACE. FĂGĂDUI. FOLOSI. GRUPA. INTRA. INTUI. ÎNCADRA. ÎNCERCA. ÎNCHIRIA. ÎNCUVIINȚA. ÎNDATORA. ÎNDUPLECA. ÎNFRUNTA. ÎNGĂDUI. ÎNGHEȚA. ÎNSĂRCINA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. ÎNTREBUINȚA. ÎNTRECE. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. LĂSA. LINIȘTI. LUA. MĂSURA. OBLIGA. OBȚINE. OCUPA. PARIA. PERMITE. POTOLI. PREȚUI. PRII. PRIMI. PROCREA. PROMITE. PUNE. RECURGE. RUMENI. SERVI. SESIZA. SLUJI. SOCOTI. SOLIDIFICA. TEMPERA. TOCMI. UNI. UTILIZA. UZA. VÎRÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prinde: prínde (a prinde) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent 3 să príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; gerunziu prinzấnd; participiu prins Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde: prínde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; participiu prins Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru prinde: prinde, prind I. vezi r. 1. a-și da seama (de ceva), a intui, a înțelege 2. a se angaja, a se învoi, a fi de acord (să facă ceva) II. vezi t. a aresta Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a prinde în mreje: a prinde în mreje expresie a amăgi; a ademeni; a seduce. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A PRINDE IN MREJE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a prinde în mreje Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a prinde în mreje dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A prinde în mreje în mînă o bîtă. A prinde în mreje pietricelele în palmă. A prinde în mreje copilul în brațe. Se a prinde în mreje de mijloc. A a prinde în mreje ceva în cuie. A prinde în mreje olanele pe casă. A prinde în mreje ceva în cui. Se a prinde în mreje de crengi ca să nu cadă. Vița de vie se a prinde în mreje de araci. A a prinde în mreje capetele bîrnelor. Oasele s-au a prinde în mreje. A prinde în mreje cu pap foile. Își a prinde în mreje barbă și mustăți. A prinde în mreje caii la căruță. A a prinde în mreje boii la car. Criminalul a fost a prinde în mreje ieri. A a prinde în mreje un animal sălbatic. A a prinde în mreje multe păsări. A a prinde în mreje doi crapi. L-a a prinde în mreje asupra faptului. I-a a prinde în mreje ciorapul. Laptele s-a a prinde în mreje. Reumatismul i-a a prinde în mreje articulațiile. A prinde în mreje undele sonore. A prinde în mreje cîteva șoapte. Voia să-l a prinde în mreje singur ca să-i poată vorbi. Mergeți, vă a prinde în mreje eu din urmă. Se grăbește să a prinde în mreje trenul. Simțea că nu va mai a prinde în mreje ziua de mîine. Ploaia i-a a prinde în mreje în cîmp. Cît a prinde în mreje cu ochii, cu privirea. L-a a prinde în mreje somnul, oboseala. Îl a prinde în mreje gîndurile. Aerul ștrengăresc o a prinde în mreje de minune. Nu e meșteșug pe care să nu-l poată a prinde în mreje. Viclenia lui nu a a prinde în mreje. A prinde în mreje să țipe, să fugă. A prinde în mreje pietricele în palmă. A prinde în mreje olanele pe casă. Se a prinde în mreje de crengi ca să nu cadă. Vița de vie se a prinde în mreje de araci. Laptele s-a a prinde în mreje. Voia să-l a prinde în mreje singur ca să-i poată vorbi. Mergeți, vă a prinde în mreje eu din urmă. Se grăbește să a prinde în mreje trenul. Ploaia i-a a prinde în mreje în câmp. Aerul ștrengăresc o a prinde în mreje de minune. Viclenia lui nu a a prinde în mreje. Prínde a a prinde în mreje verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prind, persoana întâi plural: noi príndem, persoana a doua plural: voi príndeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prinséi, persoana întâi plural: noi prínserăm; conjunctiv prezent 3 să príndă; imperativ persoana a doua singular: tu prínde; gerunziu prinzấnd; participiu prins. |
GRAMATICA cuvântului a prinde în mreje? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a prinde în mreje. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a prinde în mreje poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE prinde? Vezi cuvântul prinde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prinde?[ prin-de ] Se pare că cuvântul prinde are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a prinde în mreje Inţelegi mai uşor cuvântul a prinde în mreje dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe intranzitiv A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă din timp A prinde pe cineva cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit A prinde momentul sau ocazia, prilejul = a găsi, a nu lăsa să scape momentul sau prilejul favorabil A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat A se prinde chezaș pentru cineva = a garanta pentru cineva Reflexiv Despre mâncare; în expresie A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila A se prinde cu cineva la vorbă = a a începe să discute cu cineva; b a se înțelege unul cu altul, a cădea de acord să familial A prinde carne sau seu = a se îngrășa A prinde minte sau intranzitiv a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă A prinde viață = a a căpăta putere, tărie; a se înviora; b a începe să se realizeze, să fie pus în practică A prinde inimă sau intranzitiv a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta tranzitiv A prinde rădăcini sau rădăcină = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere intranzitiv A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă din timp A prinde pe cineva cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit A prinde momentul sau ocazia, prilejul = a găsi, a nu lăsa să scape momentul sau prilejul favorabil A nu-l prinde pe cineva verb reflexiv:emea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nicio clipă neocupat A se prinde chezaș pentru cineva = a garanta pentru cineva Reflexiv Despre mâncare; în expresie A se prinde de cineva = a-i prii cuiva, a se asimila A se prinde cu cineva la vorbă = a a începe să discute cu cineva; b a se înțelege unul cu altul, a cădea de acord să familial A prinde carne sau seu = a se îngrășa A prinde minte sau intranzitiv a prinde la minte = a câștiga experiență, a se face om de treabă A prinde viață = a a căpăta putere, tărie; a se înviora; b a începe să se realizeze, să fie pus în practică A prinde inimă sau intranzitiv a prinde la inimă = a căpăta curaj, a se îmbărbăta tranzitiv A prinde rădăcini sau rădăcină = a se fixa într-un loc, a căpăta stabilitate, forță, putere |