eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a purta port


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Purta [ pur-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU purta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a purta port în mai multe dicționare

Definițiile pentru a purta port din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a purta
Verbul: a purta (forma la infinitiv)
A purta conjugat la timpul prezent:
  • eu port
  • tu porți
  • el ea poartă
  • noi purtăm
  • voi purtați
  • ei ele poartă
VEZI VERBUL a purta CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PURTA:
PURTÁ, port, verb

I.

1. tranzitiv A lua, a ridica, a ține (pe cineva sau ceva) în mînă, în brațe, în spinare, pentru a-l transporta în altă parte sau a-l duce dintr-un loc în altul. Copilul se simțea purtat pe sus. DUMITRIU, N. 147. Femeile-aleargă mîncare făcînd Și umplu paharul și-l poartă pe rînd. COȘBUC, P. I 143. La ceremoniile cele mari, vătaful de copii purta arcul și purpura domnilor. BĂLCESCU, O. I 18.
       • figurat Multe au văzut ochii mei, de-atîta amar de veacuri cîte port pe umerele acestea. CREANGĂ, O. A. 223. Ce să vă spun vouă oameni de ieri, eu, omul veacului care port două sute de ierne în spate. NEGRUZZI, S. I 245.
       • Expresia: A purta pe cineva pe palme (sau ca pe palmă) = a arăta cuiva o grijă deosebită, a dezmierda, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete vezi deget.
       • (termen militar; învechit) A purta arma = a aduce arma în poziția reglementară de salut. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor. ALECSANDRI, O. 244.
♦ (Cu privire la o însărcinare oficială) A conduce, a executa, a îndeplini. El purta cu înțelepciune treburile împărăției. RETEGANUL, P. III

7. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. CREANGĂ, A. 18. Eu port toată puterea. ALECSANDRI, T. II 169.
♦ A duce, a transporta. Iarna, puneam cîinele în săniuță, Ca să știe și el ce bine-i să te poarte alții. BENIUC, vezi 24. Gabrioleta boierului le-a purtat la conac. STANCU, despre 53. Calul meu să mă poarte ca săgeata. ALECSANDRI, P. III

12.
       • figurat Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132.
       • Expresia: A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bîrfi.
♦ (Cu privire la ființe date în seama sau în grija cuiva) A face să meargă dintr-un loc în altul, conducînd, călăuzind, mînînd din urmă sau ducînd cu sine. Fata mea e ca o stea, frumoasă și curată, ș-am purtat-o și-n țara leșească la oleacă de învățătură. SADOVEANU, O. VII 30. Pe cucoș îl purta în toate părțile după dînsul, cu salbă de aur la gît. CREANGĂ, P. 70. Om bogat și fără sfat, Ce mă porți prin sat legat, Zici că birul nu ți-am dat? TEODORESCU, P. P. 289.
       • figurat Ce vînt te poartă pe la mine? RETEGANUL, P. V 43. M-au purtat odată păcatele pe acolo. CREANGĂ, P. 235.
       • Expresia: A purta (pe cineva) de nas = a supune pe cineva voinței sale amăgindu-l, prostindu-l, înșelîndu-l. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă care se vede că-i purta pe ceilalți de nas. STĂNOIU, C.

I. 68. Să-i poarte ei de nas după cum le place lor. CARAGIALE, O. III 65. Ș-acum, se zice că-l poartă de nas fata lui, domnița Sînziana? ALECSANDRI, T. I 390. A purta (pe cineva) cu vorba (mai rar cu vorbe sau cu făgăduinți) = a promite fără a-și ține cuvîntul, pentru a obține un răgaz; a tărăgăna. La început purtat cu făgăduinți, apoi respins... paloșul și focul intrară în țara verb reflexiv:ăjmașă. SADOVEANU, O. I 247. De unde să știu de ce mă poartă cu vorba Alcaz? C. PETRESCU, C. vezi 54. Să-l port cu vorbe că l-oi însura cu Măndica, pînă ce-oi mîntui tîrgul. ALECSANDRI, T. 827. (Eliptic) Așa m-a purtat și pe mine, de-au trecut săptămînile. REBREANU, R. I 205. A purta (pe cineva) de la Ana la Caiafa vezi caiafă.
♦ (Cu privire la unelte) A mînui. Apoi lască Rada știe Și-n ce fel să poarte sapa. COȘBUC, P. I 94. Capitane Solomoane, Ia dă-mi drumu din catane Să mai port plugu de coarne. ȘEZ. II 79.

2. tranzitiv A duce o povară; a căra. Ca un fluviu care poartă a lui insule pe el. EMINESCU, O. IV 125.
♦ figurat A suporta. Două zile au purtat ei neliniștea aceasta, s-au trudit și s-au sfătuit. SADOVEANU, O. VIII 139. Iubirea ta o port ca pe-un blestem. CAZIMIR, L. U. 94. Este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III

10.
♦ A-și duce sarcina, a avea făt în pîntece. Nu vezi pe cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, O. II 32. Îți iert moartea mea, dar nu-ți voi ierta niciodată pe aceea a nevinovatului prunc ce port în sînul meu. NEGRUZZI, S. I 29.
       • (Prin metonimie) O! de sînul meu ferice, C-a purtat și a născut Domn viteaz și priceput! ALECSANDRI, P. II 108.
       • absolut Bivolițele poartă un an de zile. RETEGANUL, P. V 50.
♦ (Despre flori, plante; cu complementul «rod») A rodi. Multe flori sînt, dar puține Rod în lume o să poarte. EMINESCU, O. I 226.

3. reflexiv (Moldova) A se îndrepta spre..., a merge de colo pînă colo, a circula. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dinșii, se purtau încet spre comedii. SADOVEANU, O. III 384. La două ferestre se vedea seara lumina și o umbră se purta mereu de colo- colo. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau pintre oameni, de colo pînă colo. CREANGĂ, A.

8.
♦ A umbla, a se ține, a merge. Abia se mai purta pe picioare. VLAHUȚĂ, N. 6.

4. tranzitiv (Cu privire la corp sau la o parte a corpului) A mișca încoace și încolo; a duce. vezi deplasa. Baba își purtă prin casă trupu-i greu, căutînd plosca de lemn. SADOVEANU, B. 53. Dracul... întră înlăuntru și începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă. EMINESCU, O. I 85.
       • (Prin analogie) Ceasornicul... bătea clipele, tic-tac, rar, și-și purta limba în lungul peretelui. SADOVEANU, P. 101.
       • reflexiv Tot trupul fetei se purta într-un ritm mlădios. SADOVEANU, O. I 408. Trupul lăutarului sta ca de piatră, numai mînile se purtau. id. ib. 303.
♦ A face să se miște de colo pînă colo. Vîntul le purta pletele. SADOVEANU, O. I 298. Cînd vîntul suflă de poartă crenguțele copacilor, avem vînt; de poartă crăcii mai groși și suflă col de jos, e vînt mare. ȘEZ. V 140.

5. tranzitiv (În locuțiuni verbale) A purta (de) grijă (sau grija cuiva sau a ceva) = a avea grijă (de cineva sau de ceva); a fi îngrijorat (de soarta cuiva sau a ceva). Poartă-i grija! Tot a mea S-o găsesc, tot dor să-mi poarte! COȘBUC, P. I 138. Despre sosirea mea, dacă nu te anunț din verb reflexiv:eme, nu purta grijă. CARAGIALE, O. VII 78. Nu purta grija noastră, domnule. ALECSANDRI, T. II 32. A purta răspunderea = a fi răspunzător. Sfaturile populare poartă răspunderea pentru aplicarea întocmai a hotărîrilor partidului și guvernului in vederea îmbunătățirii schimbului de mărfuri dintre oraș și sat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 103. A-i purta (cuiva) sîmbetele vezi sîmbătă. A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni, a invidia. Era văr cu un lucrător care-ți purta pică. PAS, Z. I 270. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC, P. I 199. A purta bănat = a purta pică, a avea necaz, ciudă (pe cineva). Nu știu ce-i cu tine Că tot porți bănat, De te rid prin sat. COȘBUC, P. II 143. A purta interes = a se interesa de... Deși erau amîndoi bătrîni, ei se grăbise astfeli, încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. EMINESCU, N. 77. A purta lupte (sau război, bătălie) = a se lupta, a se război. Cincizeci de ani de cînd împăratul purta război c-un vecin. EMINESCU, N.

3. Că de cînd porți bătălie Rămîn holdele pustie, Fete și mame bătrîne, Și copiii fără pîne. HODOȘ, P. P. 229. A purta biruință = a birui, a învinge. Să purtăm biruință asupra verb reflexiv:ăjmașilor. ISPIRESCU, M. vezi 23. (Regional) A purta frică de... = a se teme de... Nu purta frică de aceasta. SBIERA, P. 53. Port frică de bărbat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 177.

6. tranzitiv A avea, a deține, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). Eu pe părintele mitropolit tot verb reflexiv:eau să-l ușurez de galbenii pe care-i poartă cu el. SADOVEANU, O. VIII 249. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit. COȘBUC, P. I 231.
       • (Poetic) Omul mare-n suflet, moșnean, străin el fie, în suflet poartă lumea întreagă drept moșie! ALECSANDRI, T. II 114.

7. tranzitiv A fi îmbrăcat (încălțat sau împodobit) cu...; a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte. Omul purta o șapcă neagră de elev de liceu, cu cozorocul mare. DUMITRIU, N.

5. Jupîn Hagiul purta pe umeri o scurteică de lastic. DELAVRANCEA, H. T.

6. După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de verb reflexiv:eme... acum ai verb reflexiv:ea să-ți dau și banii înapoi? CREANGĂ, A. 106. Flori albastre are-n păru-i și o stea in frunte poartă. EMINESCU, O. I 85.
       • figurat Tanța purta pe față un surîs curat de fericire. REBREANU, R. I 245.
       • Expresia: A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru sau a aplica o fîșie neagră pe haine (mai ales la rever), ca semn al doliului în urma morții unei persoane apropiate. Poartă (sau să porți) sănătos, urare care se face celui care are un obiect de îmbrăcăminte nou. (Familiar) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie; a fi încornorat. Dar cînd mai porți și coarne, ce zici, Prutescule? CONTEMPORANUL, VII 501.
       • reflexiv E negru-al ei vestmint, Că-n negru, se purtase De cînd se măritase. COȘBUC, P. I 280.
       • (reflexiv pasiv, în expresie) Se poartă = se obișnuiește, e la modă.
♦ reflexiv A se conforma unei anumite mode. Mustățile nu-i prea creșteau și de aceea le rădea, zicînd că se poartă după moda anglo-americană. REBREANU,

I. 61.
♦ A aranja îmbrăcămintea sau o podoabă într-un anumit fel. Purta părul împletit în cunună, fără nici o broboadă, după rînduiala fecioarelor. SADOVEANU, B. 21.
♦ A se îngriji de cineva procurîndu-i îmbrăcămintea; a susține cheltuielile necesare unei persoane, a-i da cuiva cele necesare. Nu mai știau bieții părinți ce să-mi mai facă și cum să mă mai poarte. Eram singurul lor copil. VLAHUȚĂ, O. A. II 248. Bine te-oi purta Și ți-oi cumpăra Rochiță cu zale. ALECSANDRI, P. P. 116.
       • (intranzitiv, în expresie) A purta (cuiva) de cheltuială = a procura (cuiva) banii necesari pentru trai. Eu mă lupt cu gîndul cum să-i port de cheltuială, CREANGĂ, A. 120. A da (cuiva) de purtat = a da cuiva obiectele de îmbrăcăminte necesare. Să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151.
       • (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. Romîni, nu vă atingeți de banii cu păcat, Ce poartă a lui Despot chip mîndru-ncoronat. ALECSANDRI, T. II 189.

8. reflexiv A se comporta, a se manifesta (potrivit cu buna creștere). S-a purtat bine și n-a avut nici o pedeapsă. REBREANU, R. I 141. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. Tu, mîndruțo, cum te porți, Te urăsc voinicii toți. HODOȘ, P. P. 114. Ori te poartă cum ți-i vorba, ori vorbește cum ți-i portul. (Regional) A umbla (repede). Uite-mi vine, Să văd oare cu cosiță Sta-mi-ar bine? O, că-mi stă mie-n tot felul! Să mă port cu-ncetinelul. COȘBUC, P. I 104. Grabnic, hai să-nchid dulapul Să mă port să nu mă prindă. id. ib. 104.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PURTA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PURTA:
PURTÁ, port, verb

I.

1. tranzitiv A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce.
       • Expresia: A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (învechit) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut.
♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul)
       • Expresia: A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi.
♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra.
♦ (Despre animale) A trage după sine.

2. tranzitiv A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți.
♦ (învechit și popular) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli.
       • Expresia: A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna.
♦ (popular) A mânui o unealtă.

3. tranzitiv A-și duce sarcina, a avea făt în pântece.
♦ figurat A suporta, a suferi, a răbda.

4. reflexiv (regional) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge.

5. tranzitiv A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție.
♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta.

6. tranzitiv A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde.
♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri.
       • locuțiune verbala A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (regional) A purta frică de... = a se teme de...

7. tranzitiv A avea, a moșteni sau a transmite un nume.

8. tranzitiv A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie).

9. tranzitiv A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte.
       • locuțiune adjectiv De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi).
       • Expresia: A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte.
♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc monumental.
       • Expresia: (familial) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (reflexiv impersonal) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern.
♦ reflexiv A se conforma unei anumite mode.
♦ tranzitiv A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poartă părul peste cap.

10. tranzitiv A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține.
       • Expresia: A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva.

11. tranzitiv A deține o funcție, un post, un titlu.
       • Expresia: A purta răspunderea = a fi răspunzător.

12. tranzitiv A întreține, a duce, a susține.
       • locuțiune verbala A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război.

13. tranzitiv (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv.

14. reflexiv A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel).

– latina portare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PURTA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PURTA:
PURTÁ, port, verb

I.

1. tranzitiv A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce.
       • Expresia: A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac. (învechit) A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut.
♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul)
       • Expresia: A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi.
♦ (Despre vehicule) A transporta, a căra.
♦ (Despre animale) A trage după sine.

2. tranzitiv A duce dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul sau într-un anumit loc; a conduce (îndrumând, călăuzind, dirijând); a însoți.
♦ (învechit și popular) A induce în eroare; a amăgi, a păcăli.
       • Expresia: A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul (pentru a obține un răgaz); a tărăgăna.
♦ (popular) A mânui o unealtă.

3. tranzitiv A-și duce sarcina, a avea făt în pântece.
♦ figurat A suporta, a suferi, a răbda.

4. reflexiv (regional) A umbla (de colo până colo), a circula, a merge.

5. tranzitiv A mișca încoace și încolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-și ține corpul într-o anumită poziție.
♦ A face să se miște de colo până colo; a agita, a plimba dintr-o parte în alta.

6. tranzitiv A avea, a poseda, a deține; a conține, a ascunde.
♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri.
       • locuțiune verbala A purta dușmănie (sau pică) = a dușmăni. A purta interes = a se interesa de... (regional) A purta frică de... = a se teme de...

7. tranzitiv A avea, a moșteni sau a transmite un nume.

8. tranzitiv A avea, a ține asupra sa (pentru a se folosi la nevoie).

9. tranzitiv A pune pe sine un obiect de îmbrăcăminte, o podoabă etc., a fi îmbrăcat, încălțat sau împodobit cu..., a folosi un anumit obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte.
       • locuțiune adjectiv De purtat = care servește ca îmbrăcăminte (de fiecare zi).
       • Expresia: A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte.
♦ A avea ceva pe sine (de la natură sau datorită obiceiului, a modei etc.) Poartă un coc deosebit.
       • Expresia: (familial) A purta coarne = (despre bărbați) a fi înșelat în căsnicie. (reflexiv impersonal) Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern.
♦ reflexiv A se conforma unei anumite mode.
♦ tranzitiv A aranja îmbrăcămintea, accesoriile de îmbrăcăminte, părul etc. într-un anumit fel. Poartă părul peste cap.

10. tranzitiv A suporta cheltuielile, grija cuiva; a întreține.
       • Expresia: A purta de grijă cuiva = a îngriji. A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva.

11. tranzitiv A deține o funcție, un post, un titlu.
       • Expresia: A purta răspunderea = a fi răspunzător.

12. tranzitiv A întreține, a duce, a susține.
       • locuțiune verbala A purta (o) discuție = a discuta. A purta (o) conversație = a conversa. A purta lupte (sau război) = a se lupta, a se război.

13. tranzitiv (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv.

14. reflexiv A se comporta, a se manifesta (într-un anumit fel).

– latina portare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A PURTA port
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A PURTA port:
A PURTÁ port tranzitiv

I.

1) (ființe sau lucruri) A deplasa ținând (în brațe, pe spate, într-un loc special amenajat în acest scop etc.); a duce. a purta port ghiozdanul.
       • a purta port (pe cineva) pe palme (sau ca pe palme) a avea o grijă deosebită (față de cineva). a purta port arma a mânui arma pentru a da onorul.

2) figurat (greutăți de ordin moral) A răbda simțind inutilitatea protestului; a îndura. Poartă cu greu ura dușmanului.
       • a purta port jugul a fi împilat, exploatat.

3) (ființe sau lucruri) A duce dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de transport); a transporta; a căra. Trenul l-a a purta portt prin multe orașe.

4) (ființe) A duce cu sine sau după sine. Poartă copilul la lucru. Îl poartă de mână.
       • a purta port cu vorba (pe cineva) a tărăgăna realizarea celor promise.

5) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, podoabe etc.) A avea cu sine. El poartă barbă. Port cercei de aur.
       • a purta port sarcină a fi gravidă.

6) (acte, bani etc.) A ține la sine (pentru a fi folosit la necesitate).

7) A avea imprimat în calitate de semn distinctiv. Documentul poartă antetul instituției.
       • Poartă numele (sau porecla, titlul) a avea drept nume (sau poreclă, titlu).

8) (corpul sau părți ale lui) A mișca dintr-un loc în altul sau dintr-o poziție în alta; a deplasa; a dirija. Își purta mâna deasupra capului meu.

9) (unelte și instrumente) A pune în funcțiune operând (dibaci) cu mâinile; a mânui; a manipula. Poartă cu iscusință bisturiul. 10) A face să se poarte.

II. (în îmbinări stabile)

1) (sugerând ideea de menținere a unei stări de spirit). a purta port (cuiva) de grijă, a purta port grija cuiva vezi GRIJĂ. a purta port răspunderea a răspunde de ceva. a purta port dușmănie (sau pică) a dușmăni. a purta port cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva. a purta port interes vezi INTERES. Interesul poartă fesul vezi FES. A-i a purta port frica cuiva a se teme de cineva.

2) (sugerând ideea de conducere și de organizare) a purta port gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei. a purta port război (sau lupte) a se război. a purta port o discuție a discuta. a purta port biruință a birui. /<lat. portare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

purta
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru purta:
purtá (pórt, purtát), verb –

1. A duce. –

2. A transporta, a conduce. –

3. A dirija, a administra, a guverna. –

4. A trage după sine, a ține, a poseda. –

5. A pune pe sine, a folosi, a îmbrăca. –

6. A îmbrăca pe altcineva, a întreține (un fiu, o femeie etc.). –

7. A împinge, a determina. –

8. A susține, a sprijini. –

9. (reflexiv) A merge, a se mișca. –

10. (reflexiv) A se comporta.

– Mr. portu, purtare, megl., istr. portugheză latina portāre (Pușcariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672), conform italiana portare, prov., cat., spaniolă, portugheză portar, limba franceza porter.

– derivat purtare, substantiv feminin (acțiunea de a se purta; conduită); purtăreț, adjectiv (ușor de purtat; învechit, mobil, nestatornic; de toate zilele, curent); purtat, adjectiv (dus, transportat; uzat; experimentat, învechit); purtător, substantiv masculin (aducător), pe care Candrea-Dens., 1484 și REW 6674 îl derivă direct din latina portātor; nepurtat, adjectiv (nefolosit); prepurta, verb reflexiv (Banat, a plimba).

– derivat neol. porto, substantiv masculin, din germana Porto; port-altoi, substantiv neutru (plantă care poartă altoiul), după limba franceza porte-greffe; port-drapel, substantiv masculin (stegar), din limba franceza porte-drapeau; por(t)moneu, substantiv neutru, din limba franceza porte-monnaie; portofel, substantiv neutru, după limba franceza portefeuille, prin intermediul limba neogreacă πορτοφόλι, dublet al lui portofoliu, substantiv neutru (funcție ministerială, titlu); port-țigar, substantiv neutru, învechit, din limba franceza porte-cigares; port-țigaretă, substantiv feminin, din limba franceza porte-cigarettes; port-vizit, substantiv neutru, din limba franceza porte-visite; importa, verb, din limba franceza importer; important, adjectiv, din limba franceza important; importanță, substantiv feminin, din limba franceza importance; deporta, verb, din limba franceza déporter; comporta, verb; suporta, verb; reporta, verb; transporta, verb etc.
Forme diferite ale cuvantului purta: pórt purtát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PURTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PURTA:
PURTA verb

1. a căra, a duce, a transporta, (regional) a cărăbăni, (învechit) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari purta bolnavul.)

2. a transmite, a trece. (purta paharul din mînă în mînă.)

3. a avea, a ține. (purta în mînă un buchet de flori.)

4. a ține. (O purta de talie.)

5. a conduce, a duce. (Îl purta de mînă.)

6. a sprijini, a susține, a ține. (Vom merge cît ne-or purta picioarele.)

7. a merge, a umbla. (Vara purta o bluză subțire.)

8. a avea. (purta pantofi galbeni.)

9. a se comporta. (Vezi cum te purta.)

10. a avea, a deține, a poseda. (purta numele de român.)

11. a avea, a nutri. (purta cele mai bune sentimente pentru...)

12. a păstra, a reține. (purta în suflet icoana copilăriei.)

13. a duce, a întreține. (A purta o corespondență vie cu...)

14. a da, a desfășura, a duce, a susține, (învechit) a sta. (Au purta o luptă continuă cu inerția.)

15. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa, (livresc) a iluziona, (învechit și regional) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (regional) a șugui, (Transilvania și Banat) a celui, (Muntenia) a mîglisi, (Transilvania) a tășca, (învechit) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (familial) a duce, a fraieri, a șmecheri, (familial figurat) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Moldova figurat) a boi, (învechit figurat) a luneca. (I-a purta cu minciuni.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PURTA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PURTA:
PURTÁ verb vezi apuca, câștiga, cuceri, deplasa, desfășura, dobândi, duce, evolua, grăbi, iuți, îndrepta, îndura, întâmpla, lua, merge, mișca, obține, orienta, păși, pătimi, păți, petrece, pleca, porni, răbda, realiza, repurta, suferi, suporta, trage, umbla, zori.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

purta
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru purta:
purta verb vezi APUCA. CÎȘTIGA. CUCERI. DEPLASA. DESFĂȘURA. DOBÎNDI. DUCE. EVOLUA. GRĂBI. IUȚI. ÎNDREPTA. ÎNDURA. ÎNTÎMPLA. LUA. MERGE. MIȘCA. OBȚINE. ORIENTA. PĂȘI. PĂTIMI. PĂȚI. PETRECE. PLECA. PORNI. RĂBDA. REALIZA. REPURTA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE. UMBLA. ZORI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

purta
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru purta:
purtá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu port, persoana a treia singular: el / ea și plural poártă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

purta
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru purta:
purtá (a purta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu port, 3 poártă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A PURTA PORT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL purta
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului purta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Purta ghiozdanul.
       • purta pe cineva pe palme sau ca pe palme a avea o grijă deosebită față de cineva.
Purta arma a mânui arma pentru a da onorul.
       • purta jugul a fi împilat, exploatat.
Trenul l-a purtat prin multe orașe.
       • purta cu vorba pe cineva a tărăgăna realizarea celor promise.
       • purta sarcină a fi gravidă.
Purta cuiva de grijă, purta grija cuiva vezi GRIJĂ.
Purta răspunderea a răspunde de ceva.
Purta dușmănie sau pică a dușmăni.
Purta cuiva sâmbetele a purta pizmă cuiva.
Purta interes vezi INTERES.
A-i purta frica cuiva a se teme de cineva.
2 sugerând ideea de conducere și de organizare purta gospodăria a avea în grijă sa treburile gospodăriei.
Purta război sau lupte a se război.
Purta o discuție a discuta.
Purta biruință a birui.
Doi sanitari purta bolnavul.
Purta paharul din mînă în mînă.
Purta în mînă un buchet de flori.
O purta de talie.
Îl purta de mînă.
Vom merge cît ne-or purta picioarele.
Vara purta o bluză subțire.
Purta pantofi galbeni.
Vezi cum te purta.
Purta numele de român.
Purta cele mai bune sentimente pentru.
Purta în suflet icoana copilăriei.
A purta o corespondență vie cu.
Au purta o luptă continuă cu inerția.
I-a purta cu minciuni.
Purta paharul din mână în mână.
Purta în mână un buchet de flori.
O purta de talie.
Vom merge cât ne-or purta picioarele.
Vara purta o bluză subțire.
Purta pantofi galbeni.
Purta numele de român.
Purta cele mai bune sentimente pentru.
Purta în suflet icoana copilăriei.
A purta o corespondență vie cu.
Au purta o luptă continuă cu inerția.
I-a purta cu minciuni.
Purtá a purta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu port, 3 poártă.

GRAMATICA cuvântului purta?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului purta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul purta poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul purta sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE purta?
Vezi cuvântul purta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul purta?
[ pur-ta ]
Se pare că cuvântul purta are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL purta
Inţelegi mai uşor cuvântul purta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A purta pe cineva pe palme sau ca pe palmă = a arăta cuiva o grijă deosebită, a dezmierda, a răsfăța pe cineva
termen militar; învechit A purta arma = a aduce arma în poziția reglementară de salut
A purta vorbe sau minciuni = a cleveti, a bîrfi
A purta pe cineva de nas = a supune pe cineva voinței sale amăgindu-l, prostindu-l, înșelîndu-l
A purta pe cineva cu vorba mai rar cu vorbe sau cu făgăduinți = a promite fără a-și ține cuvîntul, pentru a obține un răgaz; a tărăgăna
Tranzitiv În locuțiuni verbale A purta de grijă sau grija cuiva sau a ceva = a avea grijă de cineva sau de ceva; a fi îngrijorat de soarta cuiva sau a ceva
A purta răspunderea = a fi răspunzător
A purta dușmănie sau pică = a dușmăni, a invidia
A purta bănat = a purta pică, a avea necaz, ciudă pe cineva
A purta interes = a se interesa de
A purta lupte sau război, bătălie = a se lupta, a se război
A purta biruință = a birui, a învinge
= a se teme de
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru sau a aplica o fîșie neagră pe haine mai ales la rever, ca semn al doliului în urma morții unei persoane apropiate
Familiar A purta coarne = despre bărbați a fi înșelat în căsnicie; a fi încornorat
reflexiv pasiv, în expresie Se poartă = se obișnuiește, e la modă
intranzitiv, în expresie A purta cuiva de cheltuială = a procura cuiva banii necesari pentru trai
A da cuiva de purtat = a da cuiva obiectele de îmbrăcăminte necesare
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A purta pe cineva pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
învechit A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut
♦ A trece, a transmite ceva dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul A purta vorbe sau minciuni = a cleveti, a bârfi
A purta pe cineva cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul pentru a obține un răgaz; a tărăgăna
locuțiune verbala A purta dușmănie sau pică = a dușmăni
A purta interes = a se interesa de
= a se teme de
locuțiune adjectiv De purtat = care servește ca îmbrăcăminte de fiecare zi
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru în semn de doliu sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
familial A purta coarne = despre bărbați a fi înșelat în căsnicie
Reflexiv impersonal Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern
A purta de grijă cuiva = a îngriji
A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva
A purta răspunderea = a fi răspunzător
locuțiune verbala A purta o discuție = a discuta
A purta o conversație = a conversa
A purta lupte sau război = a se lupta, a se război
A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva
A purta pe cineva pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
învechit A purta arma = a aduce arma în poziția regulamentară de salut
♦ A trece, a transmite ceva dintr-o mână într-alta, din mână în mână, de la unul la altul A purta vorbe sau minciuni = a cleveti, a bârfi
A purta pe cineva cu vorba = a face promisiuni fără a-și ține cuvântul pentru a obține un răgaz; a tărăgăna
locuțiune verbala A purta dușmănie sau pică = a dușmăni
A purta interes = a se interesa de
= a se teme de
locuțiune adjectiv De purtat = care servește ca îmbrăcăminte de fiecare zi
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru în semn de doliu sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
familial A purta coarne = despre bărbați a fi înșelat în căsnicie
Reflexiv impersonal Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern
A purta de grijă cuiva = a îngriji
A purta grija cuiva = a fi îngrijorat din cauza cuiva
A purta răspunderea = a fi răspunzător
locuțiune verbala A purta o discuție = a discuta
A purta o conversație = a conversa
A purta lupte sau război = a se lupta, a se război

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL purta

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Popular joia mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război
nerv situat dedesubtul limbii
ultima joi din postul3 paștilor
a simți o dorință arzătoare; a avea dispoziția să
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app