eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a rascoli


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Răscoli [ răs-co-li ]
VEZI SINONIME PENTRU răscoli PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a rascoli în mai multe dicționare

Definițiile pentru a rascoli din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a răscoli
Verbul: a răscoli (forma la infinitiv)
A răscoli conjugat la timpul prezent:
  • eu răscol
  • tu răscoli
  • el ea răscoală
  • noi răscolim
  • voi răscoliți
  • ei ele răscoală
VEZI VERBUL a răscoli CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSCOLI:
RĂSCOLÍ, răscolesc și răscól, verb IV. tranzitiv

I.

1. A răvăși pentru a căuta pe cineva sau ceva; a scotoci. Ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA,

I. 162. În zadar răscoli tot portul. BART, E. 247. Ia să mi te scoli, Crînguri să-mi răscoli. De l-ăi nimeri Și de l-ăi găsi... La tăiat să-l duci. TEODORESCU, P. P. 464.
       • figurat Scepticul acesta... Ce taine ale naturii răscolise? Nimica și totuși vorbește cu dispreț de știință. IONESCU-RION, C. 74.
       • intranzitiv Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopți, găsi în sfîrșit... armele și hainele tătîne-său. ISPIRESCU, L.

3. Și-n asemenea cărți el răscolea c-un feli de patimă. EMINESCU, N. 80.
♦ (Cu complementul «jăratic», «foc») A mișca, a scormoni pentru a înviora. Intrară în pădure și răscolind cu niște pari un jăratec... îngropară într-însul toți mieii. FILIMON, C. 126.
       • figurat Florile vor răscoli din nou inima și nervii tatei. SAHIA, N. 25. Titu Herdelea nu înțelese și totuși nu mai stărui. Simțea că a răscolit o rană. REBREANU, R. I 81. Și așa, răscolind trecutul, simții că mă îneacă lacrămile binefăcătoare. DELAVRANCEA, O. II 126. De ce răscolești tu toată durerea? EMINESCU, O. IV 106.
♦ (Cu complementul «loc», «pămînt») A scurma, a rîcîi, prin extensie a ara. Se opri în dreptul locurilor răscolite de Marin Oproiu, în fața tractorului care venea. MIHALE, O. 197. Schijele răscoliră pămîntul într-o fumărie amestecată cu țărînă și praf. SADOVEANU, O. VI 22. În urma noastră rămîneau... scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61.
♦ A pune în mișcare, a face să plece din locul unde se află, împingînd în lături sau ridicînd în sus. Poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai. CĂLINESCU, E. 64. Valurile... tulburi, răscolite de un vînt ușor, saltă cînd la dreapta cînd la stînga pluta pe care stă moș Anghel. DUNĂREANU, CH. 83.
       • (Poetic) Iarba se ridica înaltă, la dreapta și la stînga potecilor, pînă la gîtul calului, și vîntul serii răscolea întinderea verde. SADOVEANU, O. I 161.

2. A agita, a tulbura, a face să se revolte. Născut pentru luptă și dominare, răscolea lumea pe unde trecea și nu-și îmblînzea privirea decît pentru cei din jurul lui. C. PETRESCU, Î. I

11.
♦ reflexiv A se deplasa, a se isca (în tumult). Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit! COȘBUC, P. I 55. Ba se răscolesc și cînii De prin curți și sar la ei. id. ib. 227.

II. A desface toamna stîna, alegînd sau despărțind oile după proprietarii lor. (reflexiv pasiv) Laptele acru de oi începe a se face pe la finele lui august, după ce s-au răscolit (deosebit) oile. ȘEZ. VII 76.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂSCOLI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSCOLI:
RĂSCOLI verb

1. a căuta, a cotrobăi, a scormoni, a scotoci, a umbla, (popular) a scociorî, (învechit și regional) a scodoli, a scorbeli, (regional) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Moldova) a bîrcîi, (Bucovina) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Banat) a burfăi, (Banat) a cobîrlui, (Moldova și Bucovina) a cociobăi, (Muntenia) a scofeli, (învechit) a scorteli. (Nu mai rascoli prin lucrurile melel)

2. a deranja, a răvăși, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai rascoli hîrtiile?)

3. a agita, a ridica, a stîrni. (Vîntul rascoli praful.)

4. a scormoni, a zgîndări, (popular) a scociorî. (rascoli jarul ca să întețească focul.) 5.* (PĂSTORIT) (regional) a răvăși. (A rascoli stîna, toamna.)

6. a tulbura. (Vestea l-a rascoli profund.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂSCOLI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSCOLI:
RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I

2) răscól, verb IV.

I.

1. tranzitiv și intranzitiv A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci.
♦ tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
♦ tranzitiv A scurma, a râcâi pământul; prin extensie a ara.
♦ tranzitiv A stârni praful, valurile etc.
♦ tranzitiv A face să devină acut; a reactiva.
♦ tranzitiv A tulbura.

2. tranzitiv A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita.

II. tranzitiv (popular) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte.

– Din limba slavă (veche) raskoliti.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂSCOLI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSCOLI:
RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I

2) răscól, verb IV.

I.

1. tranzitiv și intranzitiv A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci.
♦ tranzitiv A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora.
♦ tranzitiv A scurma, a râcâi pământul; prin extensie a ara.
♦ tranzitiv A stârni praful, valurile etc.
♦ tranzitiv A face să devină acut; a reactiva.
♦ tranzitiv A tulbura.

2. tranzitiv A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita.

II. tranzitiv (popular) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte.

– Din limba slavă (veche) raskoliti.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A RĂSCOLI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RĂSCOLI:
A RĂSCOLÍ a rascoliésc tranzitiv

1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăși.

2) (focul, jăraticul) A amesteca făcând să ardă mai tare; a scormoni.

3) figurat (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. a rascoli sufletul.

4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva și pătrunzând în adâncime).

5) A pune în mișcare. a rascoli praful cu picioarele.

6) figurat A supune unor emoții puternice; a tulbura; a răvăși.

7) rar A face să se revolte. /<sl. rascoliti
Forme diferite ale cuvantului a rascoli: a rascoliésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

răscoli
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răscoli:
răscolí verb (a scotoci, a enerva, a desface stâna) indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răscolésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răscoleá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răscoleáscă; (a agita) indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea răscoálă /răscoléște; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răscoále /răscoleáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răscoli
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răscoli:
!răscolí (a rascoli) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răscolésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răscoleá; conjunctiv prezent 3 să răscoleáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RĂSCOLI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSCOLI:
RĂSCOLÍ verb vezi răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

răscoli
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răscoli:
răscoli verb vezi RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A RASCOLI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răscoli
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răscoli dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Nu mai răscoli prin lucrurile melel 2.
De ce mi-ai răscoli hîrtiile? 3.
Vîntul răscoli praful.
Răscoli jarul ca să întețească focul.
A răscoli stîna, toamna.
Vestea l-a răscoli profund.
A RĂSCOLÍ răscoliésc tranzitiv 1 lucruri A întoarce în dezordine căutând; a răvăși.
Răscoli sufletul.
Răscoli praful cu picioarele.
A răscoli stâna, toamna.
!răscolí a răscoli verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răscolésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răscoleá; conjunctiv prezent 3 să răscoleáscă.

GRAMATICA cuvântului răscoli?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răscoli.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răscoli poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE răscoli?
    Vezi cuvântul răscoli desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răscoli?
    [ răs-co-li ]
    Se pare că cuvântul răscoli are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răscoli

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Pol magnetic?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    aparat electric de încălzire în care căldura este transmisă prin radiații
    la moment nepotrivit; inoportun
    a fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic
    pe atunci
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app