eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a republica republic


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Republică [ re-pu-bli-că ]
VEZI SINONIME PENTRU republică PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a republica republic în mai multe dicționare

Definițiile pentru a republica republic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a republica
Verbul: a republica (forma la infinitiv)
A republica conjugat la timpul prezent:
  • eu republic
  • tu republici
  • el ea republică
  • noi republicăm
  • voi republicați
  • ei ele republică
VEZI VERBUL a republica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin

1. Formă de guvernămînt în care organele supreme ale puterii de stat sînt alese pe un timp determinat; țară cu o astfel de formă de guvernămînt. Cînd e republică, dreptul e sfînt. CARAGIALE, O. I 93. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijesc singuri de soarta lor. BĂLCESCU, O. I 350.
       • Republică socialistă sau stat socialist vezi stat.

2. (Rar) Populația unei republici (1). (Glumeț) Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N.

11.

– Variantă: (învechit) răspúblică substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REPUBLICĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ substantiv feminin

1. (istorie) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic).

2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < italiana republica, limba franceza république, conform latina respublica]

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REPUBLICĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ republicaci forme

1) Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen.

2) Țară care are această formă de guvernământ.

3) rar Populația unei asemenea țări. [G.-D. republicii] /<it. republica, limba franceza république, latina respublica
Forme diferite ale cuvantului republica: republicaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REPUBLICĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
♦ (Rar) Populația unei astfel de țări.

– Din italiana republica, limba franceza république.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REPUBLICĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
♦ (Rar) Populația unei astfel de țări.

– Din italiana republica, limba franceza république.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

republică
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru republică:
*repúblică forme, plural ĭ (în franceză république, despre latina res publica, lucru public, stat, republică). Stat guvernat de un prezident ales dintre reprezentanțiĭ națiuniĭ. figurat Asociațiune: republică de furnicĭ, republica literelor.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

REPUBLICĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ substantiv feminin formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (< italiana repubblica, limba franceza république)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

REPUBLICA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICÁ, repúblic, verb

I. tranzitiv A publica încă o dată, a publica din nou. (reflexiv pasiv) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

republică
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru republică:
republică forme Stat în care autoritatea suverană se exercită în numele tuturora prin reprezentanți aleși pe un timp oarecare; figurat republica literelor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REPUBLICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICÁ, repúblic, verb

I. tranzitiv A publica din nou; a reedita, a retipări.

– prefix re- + publica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REPUBLICA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICÁ, republic, verb

I. tranzitiv A publica din nou; a reedita, a retipări.

– Re1- + publica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A REPUBLICA republic
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPUBLICA republic:
A REPUBLICÁ repúblic intranzitiv A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REPUBLICA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICA verb a reedita, a reimprima, a retipări. (A republica operele cuiva în tiraj de masă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

republica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru republica:
republicá verb (silabe -bli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu repúblic, persoana a treia singular: el / ea și plural repúblică
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

REPUBLICA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICÁ verb

I. trecut A publica din nou. [P.i. repúblic. / conform limba franceza republier].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

republică
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru republică:
repúblică substantiv feminin (silabe -bli-), genitiv dativ articulat repúblicii; plural repúblici
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

REPUBLICA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICA:
REPUBLICÁ verb trecut a publica din nou; a reedita. (< limba franceza republier)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

republică
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru republică:
repúblică (-pu-bli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat repúblicii; plural repúblici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

republica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru republica:
republicá (a republica) (-pu-bli-) verb, indicativ prezent 3 repúblică
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

REPUBLICĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPUBLICĂ substantiv (POLITICĂ) (învechit) publică.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REPUBLICĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ:
REPÚBLICĂ substantiv (poloneză) (învechit) publică.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A REPUBLICA REPUBLIC'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPUBLICĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului republică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
REPÚBLICĂ republicĂci forme 1 Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen.
A republicĂ operele cuiva în tiraj de masă.
A republicĂ operele cuiva în tiraj de masă.
Republicá a republicĂ -pu-bli- verb, indicativ prezent 3 repúblică.

GRAMATICA cuvântului REPUBLICĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului republică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPUBLICĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul REPUBLICĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul republica se conjugă: ei ele repúblică
  • group icon La plural substantivul republică are forma: repúblici

CUM DESPART ÎN SILABE republică?
Vezi cuvântul republică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul republică?
[ re-pu-bli-că ]
Se pare că cuvântul republică are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPUBLICĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: , ambulant?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pictură, sculptură, gravură în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans ♦ substantivat, forme plural art
dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri
om foarte slab și palid
despre oameni a fi sau a se crede mai deosebit, mai grozav decât alții
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app