eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stat


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Stat [ stat ]
VEZI SINONIME PENTRU stat PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului stat în mai multe dicționare

Definițiile pentru stat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT3, staturi, substantiv neutru

1. Faptul de a sta. Simți că statul culcat o ostenește. BUJOR, S. 79.
♦ Ședere, rămînere, zăbovire. Se duse să se culce în bordei, că «dă, mie mi s-a trecut verb reflexiv:emea statului pînă tîrziu» zicea ea. MIRONESCU, S. A. 47.

2. Înălțime a corpului omenesc; înfățișare, statură. Avea stat chipeș și-obrazul ca oglinda. COȘBUC, P. II 199. Nu e deosebire între dînsele nici la frumuseță, nici la stat, nici la purtat. CREANGĂ, P. 270. Mîndru-i bradul muntelui, Da-i mai mîndru statul lui. SEVASTOS, C. 43. El în casă că intra, Lui Bogdan că arăta Trei copile tot de-un stat. ALECSANDRI, P. P. 177.
       • Expresia: Un stat de om = măsură pentru înălțimi, cam cît înălțimea obișnuită a unui om. Streașina ei de șindrilă abia dacă se ridică peste un stat de om. CAMIL PETRESCU, O. II 237. La noi se cheamă Durău, unde curge apa-n jos de pe stîncă, preț așa ca la două staturi de om înălțime. HOGAȘ, M. N. 204. Și unde nu pornește stînca la vale, săltînd tot mai sus de un stat de om. CREANGĂ, A. 28.
♦ Trup, corp omenesc. La stat și umblet slabă ce-i! Topiți sînt ochii viorei De-atîta vaiet ne-ntrerupt! COȘBUC, P. I 147.

3. (Învechit) Situație. Delegatul... prezentă un stat aproximativ al productelor ce țeara noastră va avea să expună. ODOBESCU, S. II 80.
       • Expresia: A fi în stat = a fi în stare. Încarcă preste măsură rînza sa cu atîta mîncare, cît nu iaste în stat a o fiarbe sau a o măcina. ȚICHINDEAL, forme 334.

4. (Popular, în expresie) A-i ieși (cuiva) statul = a i se împlini (cuiva) termenul. A slujit el cît o fi slujit, pînă cînd i-a ieșit statu, și-a verb reflexiv:ut să plece.

I. Hristos II 228.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STAT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1, state, substantiv neutru

1. Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotrivirii altor clase; teritoriul și populația asupra căreia își exercită autoritatea această organizație; țară. Mircea cel Bătrîn... voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O, II

13.
       • Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase.

2. (În locuțiune adjectiv) De stat = a) al statului, care emană de la stat (1). Plan de stat; b) (în opoziție cu particular) care e condus și controlat de stat (1), care aparține statului, oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. Împrumut de stat.
       • Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol (important) în conducerea treburilor statului. Omul sălbatic bine vedeți că nu e un politic, nu e adecă om de cetate sau mai vîrtos bărbat de stat. GHICA, A. 680. Lovitură de stat vezi lovitură (4). (Ieșit din uz) Secretar de stat = ministru.

3. (La plural , în orînduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. Statele generale din Franța. (Atestat în forma de plural staturi) Staturile țării [Transilvaniei], ce se temeau ca această alianță cu casa Austriei să nu le fie fatală, ziceau în gura mare că și-au bătut nemții joc de prințul lor. BĂLCESCU, O. II 58.

– plural și: (învechit) staturi.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1, state, substantiv neutru

1. (juridic) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
       • locuțiune adjectiv De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1.
♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea țării.

2. (La plural , în Evul Mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări.

3. (termen militar; în sintagma) Stat-major = organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit număr de ofițeri sub conducerea unui șef, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere.

– Din italiana Stato, latina status (cu unele sensuri după limba franceza état).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STAT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1, state, substantiv neutru

1. Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotriva altor clase; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
       • Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase.
       • locuțiune adjectiv De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus și controlat de stat, care aparține statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat.
♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor țării.

2. (La plural , în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. Statele generale din Franța

– în franceză état (neologism din limba latină status).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne



STAT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2, state, substantiv neutru

1. Tablou, listă.
       • (Mai ales în expresie) Stat de plată (sau de salarii) = tablou cuprinzînd specificarea drepturilor bănești pe care trebuie să le primească salariații unei instituții, sau întreprinderi. (Eliptic) La primirea salariilor, s-au iscălit statele. ▭ Stat de funcțiuni (de organizare sau de personal) = tablou care cuprinde posturile necesare unei unități administrative și categoriile de salarizare corespunzătoare. Numărul catedrelor didactice și al cadrelor didactice ajutătoare se fixează prin statele de personal aprobate de Ministerul Învățămîntului. COL. HOT. DISP. 1189.

2. (În expresie) Stat personal = dosar cuprinzînd specificarea mutațiilor de serviciu ale unui salariat și actele sale de stare civilă, socială, politică etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1, state, substantiv neutru

1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
       • locuțiune adjectiv De stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la stat1.
♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării.

2. (La plural , în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări.

3. (termen militar; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere.

– Din italiana Stato, latina status (cu unele sensuri după limba franceza état).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

*stat
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru *stat:


2) *stat n., plural e și (maĭ vechĭ) urĭ (franceza état, despre latina status). Situațiune, listă, tablou (și ștat, despre limba rusă štat): statu funcționarilor unuĭ minister, statele mensuale de leafă. Țară organizată: statele Europeĭ, Statele Unite (numele oficial, în lipsa altuĭ nume, al uneĭ confederațiunĭ de state din America de Nord). Guvern, stăpînire, autoritate publică: moșiile statuluĭ, intervențiunea statuluĭ, statu românesc e monarhic constituțional. Lovitură de stat, mișcare politică făcută p. a schimba constituțiunea uneĭ țărĭ. Om de stat, om politic. Științe de stat, științe politice (economie politică, finanțe ș. a.). Statele generale, adunarea celor treĭ stărĭ sociale (nobilimea, cleru și burghezia) în Francia pînă la 1789.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

stat
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stat:
stat n.

1. listă, inventar: statul cheltuielilor, a face statele; State generale, adunarea celor trei stări sociale în Franța (nobleță, clerul și burghezimea):

2. țara și forma de guvern a unui popor: Stat monarhic; lovitură de Stat, măsură ilegală și violentă, luată de un guvern spre a schimba constituția țării; om de Stat, cel ce dirijează sau este capabil a dirija afacerile publice;

3. guvernul, administrațiunea unei țări: moșiile Statului;

4. națiune ce formează o societate politică distinctă; Statul român;

5. țări ce se află sub aceeaș dominațiune: Statele Unite din America (în franceză état).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STAT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1 substantiv neutru

1. instituție suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială și administrativă a unei țări.

2. de stat = care emană de la stat (1); condus și controlat de stat; referitor la stat.
♦ om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de stat = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci.

3. (plural; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite țări. (< italiana stato latina status, după limba franceza état,)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2, state, substantiv neutru

1. Listă, tabel.
♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei.
       • Stat de funcții = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituție etc.

2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc. [Variante: ștat substantiv neutru]

– Din latina status (cu sensurile limba franceza état). conform italiana stato.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2, state, substantiv neutru

1. Listă, tabel.
♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei.
       • Stat de funcții = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituție etc.

2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc. [Variante: ștat substantiv neutru]

– Din latina status (cu sensurile limba franceza état). conform italiana stato.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2 state n.

1) Instituție politico-administrativă a societății în frunte cu un guvern și cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcționarea vieții sociale pe un anumit teritoriu; țară.
       • De stat a) care reprezintă interesele statului; b) care este condus de stat; c) care aparține statului.

2) (în unele țări) Unitate administrativ-teritorială autonomă. 3): stat-major a) organ de conducere a forțelor armate (pe lângă mari unități militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, limba franceza état, italiana stato, germana Status
Forme diferite ale cuvantului stat: state

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STAT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2 substantiv neutru

1. Tablou în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau ai unei instituții.
♦ Tablou, listă.

2. Stat de organizare (sau de funcții) = tablou care cuprinde posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare.

3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutațiilor de serviciu ale unui salariat și actele acestuia. [plural -te. / < latina status, conform italiana state, limba franceza état].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STAT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT2 substantiv neutru

1. tabel în care sunt specificate drepturile bănești pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau instituții.
       • tablou, listă.

2. stat de organizare (sau de funcții) = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare.

3. stat personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia. (< latina status, italiana stato, după limba franceza état)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STAT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1 substantiv neutru

1. Organizația politică a clasei economicește dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice și politice existente și reprimarea împotriva claselor opuse; țară.

2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America și în Australia.

3. (La plural ; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. [plural -te, -turi. / < latina status, italiana stato, limba franceza état].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

stat
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stat:


1) stat n. plural urĭ (latina status, stare). L. vezi Situațiune, pozițiune. Stare (pozițiune) socială. Ipostază, ființă, formă. Azĭ (după limba rusă statĭ, statură frumoasă). Statură (înălțimea corpuluĭ): înalt (orĭ adînc) de un stat de om, om scurt de stat. Statu Palmă, Barbă Cot, un pitic din poveștĭ înalt de o palmă și cu barba de un cot.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

STAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT3, (2) staturi, substantiv neutru

1. Faptul de a sta.
♦ Ședere, rămânere, zăbovire.

2. Înălțime a corpului omenesc, statură; prin extensie înfățișare.
       • Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om).
♦ Trup, corp omenesc.

– vezi sta.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT3, staturi, substantiv neutru

1. Faptul de a sta.
♦ Ședere, rămânere, zăbovire.

2. Înălțime a corpului omenesc, statură; prin extensie înfățișare.
       • Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om).
♦ Trup, corp omenesc.

– vezi sta.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT3 state n.

1) la plural Efectivul permanent al unei întreprinderi, instituții, organizații etc. A reduce statele.

2) Listă în care sunt indicate posturile și categoriile de salarii de care dispune o întreprindere, instituție etc. /<lat. status, limba franceza état
Forme diferite ale cuvantului stat: state

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stat
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stat:
stat substantiv verbal AȘEZARE. CAZ. CIRCUMSTANȚĂ. CONDIȚIE. CONJUNCTURĂ. DEMNITATE. FĂPTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. ÎNĂLȚIME. locuțiune POSTURĂ. POZIȚIE. RANG. SITUAȚIE. STARE. STATURĂ. TALIE. TITLU. TOIAG.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STAT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT s.

1. țară, (învechit și regional) stăpînire, (învechit) memlechet, politie, publică. (Un stat înfloritor.)

2. putere, țară, (învechit) putință. (Marile, micile stat.)

3. stat federal = federație.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT s.

1. țară, (învechit și regional) stăpânire, (învechit) memlechet, poliție publică. (Un stat înfloritor.)

2. vezi putere.

3. stat federal vezi federație.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

STAT4
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT4:
STAT4 stat4uri n. vezi STATURĂ.
       • Mic de stat4 de statură joasă. De un stat4 de om de înălțimea unui om. /v. a sta
Forme diferite ale cuvantului stat4: stat4uri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stat
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stat:
stat n.

1. fapta de a sta: nu e de stat aici;

2. statură: mic de stat. [latina STATUS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STAT4
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STAT4:
STAT4, state, substantiv neutru (Numai în expresie) Stat-major vezi major (3).
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

stat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stat:
stat (înălțime a corpului omenesc) substantiv neutru, plural státuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

STAT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT1 n. Ședere într-un loc (un anumit timp). /v. a sta
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STAT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT substantiv ședere. (statul lui acolo a durat 3 zile.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stat
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru stat:
stat, -ă, adjectiv (învechit; despre lichide) stătut.
Forme diferite ale cuvantului stat: stat-ă

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

STAT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STAT:
STAT substantiv ședere. (stat lui acolo a durat 3 zile.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stat:
stat (țară, tabel) substantiv neutru, plural státe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stat:
stat2 (țară, tabel) substantiv neutru, plural státe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stat:
stat3 (înălțime) substantiv neutru, plural státuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

stat
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stat:
stat (ședere) substantiv neutru, plural státuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ȘTAT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTAT:
ȘTAT substantiv neutru vezi stat2.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

stat
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stat:
stat1 (ședere) substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ȘTAT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTAT:
ȘTAT substantiv neutru stat2.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ștat
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ștat:
ștat, vezi stat

2.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'STAT'
stasiologíestasofítăstasofobíeSTATSTATSTAT-MAJÓRSTAT-MAJORÍSTStataSTATÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ștat
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ștat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
STAT2 ștate n.
       • De ștat a care reprezintă interesele statului; b care este condus de stat; c care aparține statului.
3: ștat-major a organ de conducere a forțelor armate pe lângă mari unități militare; b sediu al acestui organ de conducere.
STAT3 ștate n.
A reduce ștatele.
Un ștat înfloritor.
Marile, micile ștat.
Un ștat înfloritor.
STAT4 ștaturi n.
       • Mic de ștat de statură joasă.
De un ștat de om de înălțimea unui om.
ștatul lui acolo a durat 3 zile.
ștat lui acolo a durat 3 zile.



GRAMATICA cuvântului ștat?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ștat.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ștat poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ștat sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul stat are forma: státuri
VEZI PLURALUL pentru ștat la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE stat?
Vezi cuvântul stat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stat?
[ stat ]
Se pare că cuvântul stat are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL ștat
Inţelegi mai uşor cuvântul ștat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Un stat de om = măsură pentru înălțimi, cam cît înălțimea obișnuită a unui om
A fi în stat = a fi în stare
Popular, în expresie A-i ieși cuiva statul = a i se împlini cuiva termenul
Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase
În locuțiune adjectiv De stat = a al statului, care emană de la stat 1
Om sau bărbat de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor statului
Ieșit din uz Secretar de stat = ministru
locuțiune adjectiv De stat = a care emană de la stat1; b care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c care angajează statul1, care se referă la stat1
♦ Om sau bărbat de stat = persoană care are un rol important în conducerea țării
Termen militar; în sintagma Stat-major = organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit număr de ofițeri sub conducerea unui șef, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere
Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase
locuțiune adjectiv De stat = a care emană de la stat; b care e condus și controlat de stat, care aparține statului; oficial; c care angajează statul, care se referă la stat
♦ Om sau bărbat de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor țării
Mai ales în expresie Stat de plată sau de salarii = tablou cuprinzînd specificarea drepturilor bănești pe care trebuie să le primească salariații unei instituții, sau întreprinderi
▭ Stat de funcțiuni de organizare sau de personal = tablou care cuprinde posturile necesare unei unități administrative și categoriile de salarizare corespunzătoare
În expresie Stat personal = dosar cuprinzînd specificarea mutațiilor de serviciu ale unui salariat și actele sale de stare civilă, socială, politică etc
locuțiune adjectiv De stat = a care emană de la stat1; b care e condus și controlat de stat1, care aparține statului1; c care angajează statul1, care se referă la stat1
♦ Om sau bărbat de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării
Termen militar; în sintagma Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere
De stat = care emană de la stat 1; condus și controlat de stat; referitor la stat
♦ om sau bărbat de stat = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de stat = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci
♦ În sintagma Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei
Stat de funcții = document sub formă de tabel în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc
În sintagma Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc
♦ În sintagma Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei
Stat de funcții = document sub formă de tabel în care sunt înscrise posturile, funcțiile, salariile etc
În sintagma Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă, socială etc
Stat de organizare sau de funcții = tablou care cuprinde posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare
Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutațiilor de serviciu ale unui salariat și actele acestuia
Stat de organizare sau de funcții = tabel cuprinzând posturile necesare unei întreprinderi sau instituții, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare
Stat personal = dosar cu specificarea mutațiilor de serviciu ale unui angajat și actele acestuia
Un stat de om = măsură pentru înălțimi egală cu lungimea obișnuită a unui om
Un stat de om = măsură pentru înălțimi egală cu lungimea obișnuită a unui om
Stat federal = federație



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ștat

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a sta la chibzuială?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva
pigmenți produși în organismul animal și localizați în vezica biliară
a chibzui
asociație de francmasoni
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app