eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a spicui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Spicui [ spi-cu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU spicui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a spicui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a spicui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a spicui
Verbul: a spicui (forma la infinitiv)
A spicui conjugat la timpul prezent:
  • eu spicui
  • tu spicui
  • el ea spicuie
  • noi spicuim
  • voi spicuiți
  • ei ele spicuie
VEZI VERBUL a spicui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPICUI:
SPICUÍ, spicuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A culege spice din lan, a aduna spicele rămase după secerat. (absolut) Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192.
       • reflexiv pasiv Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG.

2. figurat A culege (de ici, de colo), a extrage (date, informații) din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare). Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. limba română 1953, nr. 1, 33. Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV

8. Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci do vezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPICUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPICUI:
SPICUÍ, spicuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat.

2. figurat A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [prezent industrie și: spícui]

– Spic + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPICUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPICUI:
SPICUÍ, spicuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat.

2. figurat A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [prezent industrie și: spícui]

– Spic + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SPICUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SPICUI:
A SPICUÍ a spicuiiésc tranzitiv

1) (spice) A strânge după secerat.

2) (idei, date, informații) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + sufix a spicuiui
Forme diferite ale cuvantului a spicui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

spicui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spicui:
spicuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spicuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea spicuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural spicuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spicui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spicui:
spicuí (a spicui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spicuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea spicuiá; conjunctiv prezent 3 să spicuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

spicui
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spicui:
spicui verb vezi ÎNSPICA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SPICUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spicui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spicui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A SPICUÍ spicuiiésc tranzitiv 1 spice A strânge după secerat.
/spic + sufix spicuiui.
Spicuí a spicui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spicuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea spicuiá; conjunctiv prezent 3 să spicuiáscă.

GRAMATICA cuvântului spicui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spicui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spicui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE spicui?
    Vezi cuvântul spicui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spicui?
    [ spi-cu-i ]
    Se pare că cuvântul spicui are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spicui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Cameră de lucru?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc
    șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație
    birou într-o casă particulară
    bibliotecă, secție într-o bibliotecă sau într-o instituție, care are ca sarcină principală furnizarea de material documentar
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app