eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a stanta


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Stanţă [ stan-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU stanţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a stanta în mai multe dicționare

Definițiile pentru a stanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a stanța
Verbul: a stanța (forma la infinitiv)
A stanța conjugat la timpul prezent:
  • eu ștanțez
  • tu ștanțezi
  • el ea ștanțează
  • noi ștanțăm
  • voi ștanțați
  • ei ele ștanțează
VEZI VERBUL a stanța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ2, stanțe, substantiv feminin Strofă, avînd un înțeles deplin, alcătuită dintr-un număr determinat de versuri a căror ordine, măsură și rimă sînt supuse unor anumite reguli. O, Muza mea... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță). TOPÎRCEANU, P. 196.
♦ (La plural ) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. Crinii pe care aleasa inimii îi purta în cunună ori în centură, se vor desfoia etern, de-a lungul stanțelor nemuritoare. GALACTION, O. I 341. Mă lăsasem la o lină reverie, recitînd încet niște stanțe d-ale lui Anacreon. NEGRUZZI, S. I 223.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTANȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ, ftanțe, substantiv feminin Unealtă compusă din două piese cu muchii tăioase, montate într-o presă sau într-o mașină specială, cu ajutorul căreia se taie (fără așchiere) obiecte de aceeași formă dintr-un material (aflat de obicei sub formă de placă sau bandă); prin extensie unealtă compusă din două piese asociate, care se folosește la diferite operații de tăiere și de fasonare prin deformarea plastică a unui material.

– Variantă: stánță substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTANȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ, ștanțe, substantiv feminin

1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc.

2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Variante: stánță substantiv feminin]

– Din germana Stanze.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ, ștanțe, substantiv feminin

1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc.

2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Variante: stánță substantiv feminin]

– Din germana Stanze.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTANȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ, ștanțez, verb

I. tranzitiv

1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui.

2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Variante: stanțá verb I]

– Din germana stanzen.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTANȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ, ștanțez, verb

I. tranzitiv

1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui.

2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Variante: stanțá verb I]

– Din germana stanzen.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTANȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ stantae forme

1) Unealtă formată dintr-o piesă și o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin deformare plastică. stanta de perforat.

2) Unealtă folosită la imprimarea sub presiune a unui model pe suprafața unei piese. [G.-D. ștanței] /<germ. Stanze
Forme diferite ale cuvantului stanta: stantae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȘTANȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ verb

I. trecut

1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe.

2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese.
♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Variante stanța verb

I. / < germana stanzen].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STANȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ1, stanțe, substantiv feminin Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică.
♦ (La plural ) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; prin generalizare poezie.

– Din limba franceza stance, italiana stanza.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ1, stanțe, substantiv feminin Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică.
♦ (La plural ) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; prin generalizare poezie.

– Din limba franceza stance, italiana stanza.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTANȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ, ștanțez, verb

I. tranzitiv A fasona la cald sau la rece, fără așchiere, obiecte de aceeași formă, prin tăierea cu ștanța a unui material sau prin deformarea lui plastică cu ajutorul unor matrițe.

– Variantă: stánță verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTANȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ verb trecut

1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe.

2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese.
       • (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germana stanzen)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

STANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ2 substantiv feminin Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet.
♦ (la plural ) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [conform limba franceza stance, italiana stanza].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STANȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ substantiv feminin strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet.
       • (la plural) poezie scrisă în astfel de strofe; (prin extensie) poezie. (< limba franceza stance, italiana stanza)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ȘTANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ substantiv feminin Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Variante stanță substantiv feminin / < germana Stanze].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

A ȘTANȚA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ȘTANȚA:
A ȘTANȚÁ a stantaéz tranzitiv

1) (materiale dure) A tăia (sub presiune) cu ștanța.

2) (modele, cifre etc.) A grava prin presiune (pe supratața unor piese). /<germ. Stanzen
Forme diferite ale cuvantului a stanta: a stantaéz

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stanță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stanță:
*stanță forme, plural e (în franceză stance, despre italiana stanza, cameră, locuință, stolă, despre stare, a sta. vezi di-, in, pre-, re- și substanță). Strofă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ȘTANȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTÁNȚĂ substantiv feminin unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor. (< germana Stanze)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ȘTANȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTANȚĂ:
ȘTANȚĂ substantiv (tehnic)

1. tipar. (stanta pentru baterea monedelor.)

2. (rar) șnit. (stanta pentru piese de tablă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STANȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ stantae forme Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /<it. stanza
Forme diferite ale cuvantului stanta: stantae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ștanța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ștanța:
ștanțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu ștanțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural ștanțeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ștanță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ștanță:
ștánță (unealtă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștánței; plural ștánțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ștanță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ștanță:
ștánță (tehnică) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștánței; plural ștánțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stanță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stanță:
stánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat stánței; plural stánțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stanță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stanță:
stánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat stánței; plural stánțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ștanța
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ștanța:
ștanțá (a stanta) verb, indicativ prezent 3 ștanțeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STANȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ substantiv verbal cameră, încăpere, odaie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stanță
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stanță:
stanță substantiv verbal CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stanță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stanță:
stanță forme strofă (în elegie), octavă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ȘTANȚA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTANȚA:
ȘTANȚÁ verb (tehnic) a ștănțui.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

STANȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ2 substantiv feminin vezi ștanță.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STANȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ2 substantiv feminin vezi ștanță.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STANȚĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ1 substantiv feminin vezi ștanță.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STANȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STANȚĂ:
STÁNȚĂ1 substantiv feminin vezi ștanță.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STANȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STANȚA:
STANȚÁ verb

I. vezi ștanța.

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

STANȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STANȚA:
STANȚÁ verb I vezi ștanța.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STANȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STANȚA:
STANȚÁ verb I vezi ștanța.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STANȚA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STANȚA:
STANȚÁ verb I vezi stanța.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


CUVINTE APROPIATE DE 'A STANTA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL STANȚA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stanţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ȘTÁNȚĂ stanȚae forme 1 Unealtă formată dintr-o piesă și o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin deformare plastică.
StanȚa de perforat.
A ȘTANȚÁ stanȚaéz tranzitiv 1 materiale dure A tăia sub presiune cu ștanța.
StanȚa pentru baterea monedelor.
StanȚa pentru piese de tablă.
StanȚa pentru baterea monedelor.
StanȚa pentru piese de tablă.
STÁNȚĂ stanȚae forme Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri.
ștanțá a stanȚa verb, indicativ prezent 3 ștanțeáză.

GRAMATICA cuvântului STANȚA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stanţa.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul STANȚA poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul STANȚA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul ștanța se conjugă: ei ele ștanțeáză
  • group icon La plural substantivul ștanță are forma: ștánțe

CUM DESPART ÎN SILABE stanţă?
Vezi cuvântul stanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stanţă?
[ stan-ţă ]
Se pare că cuvântul stanţă are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL STANȚA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de marcă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pune la licitație
natură statică; natură statică vezi natură moartă
de calitate superioară
în zadar, degeaba, gratuit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app