 | as |
|
| Absolutoriu [ ab-so-lu-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU absolutoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului absolutoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru absolutoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu, -ie I. adjectiv care iartă un delict, un păcat etc. II. substantiv neutru 1. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație. 2. act de absolvire a unei școli. (< latina absolutorius, limba franceza absolutoire, /II/ germana Absolutorium) Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLUTÓRIU: ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (juridic) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. substantiv neutru (livresc) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din latina absolutorius, (2) germana Absolutorium. Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLUTÓRIU: ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adjectiv substantiv neutru 1. Adj. (juridic) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. substantiv neutru (învechit) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din latina absolutorius, (2) germana Absolutorium. Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLUTÓRIU: ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adjectiv substantiv neutru 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. substantiv neutru Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din latina absolutorius, (2) germana Absolutorium. Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLUTÓRIU: ABSOLUTÓRIU, -IE adjectiv Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // substantiv neutru Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [pronume -riu. / conform latina absolutorius, limba franceza absolutoire, germana Absolutorium]. Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu, -ie [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 133 / Plural: absolutoriuii / Etimologie: lat absolutorius, ger Absolutorium] 1 a (înv) Care atestă terminarea studiilor. 2 sn (Trs; liv) Certificat de absolvire a unei școli superioare. Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriu-ie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu2 (învechit) [riu pronume rĭu] substantiv neutru, articulat absolutóriul; plural absolutórii, articulat absolutóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat absolutóriul; plural absolutórii, articulat absolutóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu adjectiv masculin [-riu pronume -rĭu], forme absolutórie (silabe -ri-e); plural m. și forme absolutórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolutoriu: absolutóriu1 [riu pronume rĭu] adjectiv masculin, forme absolutórie (-ri-e); plural m. și forme absolutórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUTÓRIU: ABSOLUTÓRIU absolutoriue (absolutoriui) Care a absolvit un păcat, un delict etc. /<lat. absolutorius Forme diferite ale cuvantului absolutoriu: absolutoriue absolutoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLUTORIU' absolutizáabsolutizántabsolutizáreabsolutízmabsolutóriuabsólvabsolváabsolváreabsolvát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ABSOLUTÓRIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolutoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Absolutóriu, -ie [Atestat: MAIORESCU, Hristos II, 133 / Plural: absolutÓriuii / Etimologie: lat absolutorius, ger Absolutorium] 1 a înv Care atestă terminarea studiilor. ABSOLUTÓRIU absolutÓriue absolutÓriui Care a absolvit un păcat, un delict etc. |
GRAMATICA cuvântului ABSOLUTÓRIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolutoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ABSOLUTÓRIU poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE absolutoriu? Vezi cuvântul absolutoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolutoriu?[ ab-so-lu-to-riu ] Se pare că cuvântul absolutoriu are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Metabolism bazal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul absolutoriu are forma: absolutórii
