 | as |
|
| Acord [ a-cord ] VEZI SINONIME PENTRU acord PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acord în mai multe dicționareDefinițiile pentru acord din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD, acorduri, substantiv neutru 1. Înțelegere, învoială, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic. • Acord-cadru = înțelegere între parteneri sociali, care servește ca model înțelegerilor ulterioare mai detaliate. ♦ Concordanță, potrivire (în păreri, atitudini etc.). ♦ Aprobare, acceptare. • Expresia: A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva). De acord! = bine! ne-am înțeles! (Pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere. 2. (În sintagmele) Plată (sau salariu) în acord = (sistem de remunerare a muncii normate) în raport cu rezultatele obținute. Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei. Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei. ♦ (concretizat) Sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord. 3. (gramatică) Concordanță (în persoană, număr, gen sau caz) a formei cuvintelor între care există raporturi sintactice. 4. (fizică) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (muzică) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie. – Din limba franceza accord, italiana accordo. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD, acorduri, substantiv neutru 1. Înțelegere, învoială, convenție etc. între două sau mai multe părți în vederea încheierii, modificării sau desființării unui act juridic. Expresia: A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva). De acord! = bine! ne-am înțeles! (Pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere. 2. (În sintagmele) (Plată sau salariu) în acord = (sistem de remunerare a muncii normate) în raport cu rezultatele obținute. Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei. Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei. ♦ (concretizat) Sumă dată sau primită ca plată pentru munca prestată în acord. 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz a) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice. 4. (fizică) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (muzică) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie. – Din limba franceza accord, italiana accordo. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACORD: ACORD s. 1. aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (învechit și popular) legătură, (popular) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Muntenia) prinsoare (învechit) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (argotic) șustă. (Conform acord.) 2. înțelegere, învoială, vorbă. (Așa ne-a fost acord?) 3. (juridic) consens, înțelegere, (învechit) soglăsuire. 4. concordanță, conformitate, corespondență, potriveală, potrivire, (livresc) consonanță. (Există un acord deplin între elementele ansamblului.) 5. armonie, împăciuire, înțelegere, pace, unire, (livresc) concert, concordie, (popular) potriveală. (acord ce domnea între ei.) 6. aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără acord lui.) 7. (fizică) sintonie. 8. (muzică) armonie, consonanță, unisonanță. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD, acorduri, substantiv neutru 1. Înțelegere, consimțământ la ceva. ♦ Expresia: A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva). A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva). De acord! = bine! ne-am înțeles! (Pleonastic) De comun acord = în perfectă înțelegere. 2. Convenție (internațională) care stabilește relațiile reciproce dintre părți, privind drepturile și îndatoririle lor. 3. (În expresie) (Plată sau salariu) în acord = (sistem de remunerare) în raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei. ♦ (concretizat) Sumă dată sau primită ca plată în acord. 4. Expresie gramaticală care stabilește concordanța (în persoană, număr, gen sau caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete, formând o armonie. – în franceză accord. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD substantiv neutru 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cădea de acord = a se învoi; de comun acord = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate. 2. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații. 3. formă de retribuție a muncii prestate. ♦ acord global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate. 4. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice. 5. (fizică) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muzică) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< limba franceza accord, italiana accordo) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD substantiv neutru 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat într-o înțelegere; învoire, înțelegere. 2. Tratat, convenție între state, care reglementează domenii determinate ale colaborării internaționale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixată pe unitatea de produs realizat. • Acord global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă nemijlocit mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate. 4. Raport între două sau mai multe cuvinte ale căror forme trebuie să concorde potrivit genului, numărului, cazului, conjugării etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse în același timp. ♦ Disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale și înlănțuirii lor. ♦ (fizică) Sintonie. [conform limba franceza accord, italiana accordo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACÓRD: ACÓRD acorduri n. 1) Înțelegere între două sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi și îndatoriri. acord internațional. acord comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimțământ; înțelegere. • De comun acord în înțelegere deplină. A fi (sau a cădea) de acord a se învoi cu...; a accepta. De acord! mă învoiesc! bine! Muncă în acord muncă normată, remunerată în raport cu rezultatele obținute. 3) Concordanță de număr, gen, caz și persoană între cuvintele care se află în anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfectă a mai multor sunete muzicale (cel puțin trei), produse în același timp; armonie. 5) Garnitură de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, italiana accordo Forme diferite ale cuvantului acord: acorduri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acord: acórd sn [Atestat: N. COSTIN, ap. LET. II, 70 / Plural: acorduri / Etimologie: franceza accord, it accordo] 1 înțelegere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. 2 (îe) A fi (sau a cădea, a se găsi) de acord A se învoi la ceva. 3 (Îlav) De comun acord într-o perfectă înțelegere. 4 (Îs) Plată în acord Retribuire a muncii în raport cu rezultatele obținute. 5 (Grm) Concordanță în gen, număr, caz sau persoană la cuvinte legate între ele prin raporturi sintactice. 6 (Muz) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete de înălțimi diferite care formează o armonie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru acord: acórd (acórduri), substantiv neutru – Înțelegere, învoială. < în franceză accord. – derivat (din limba franceza ) acorda, verb (a da, a oferi); acordabil, adjectiv (care poate fi acordat); acordeon, substantiv neutru (armonică, instrument muzical); acordeonist, substantiv masculin (persoană care cîntă la acordeon); acordar, substantiv masculin (acordor); acordor, substantiv masculin (persoană care se ocupă cu acordarea unor instrumente muzicale). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru acord: acórd substantiv neutru 1. În limbile cu flexiune, manifestare a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta integral sau parțial informația gramaticală a regentului. 2. Acordul substitutelor cu antecedentul constă în repetarea de către substitut a informației de gen. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru acord: acórd substantiv neutru 1. În limbile cu flexiune, manifestare a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta integral sau parțial informația gramaticală a regentului. 2. Acordul substitutelor cu antecedentul constă în repetarea de către substitut a informației de gen. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru acord: acord n. 1. consimțire, învoială; de acord, ne-am înțeles; 2. gramatică relațiune între mai multe vorbe: acordul articolului cu substantivul său; 3. muzică împreunarea mai multor sunete auzite deodată și formând armonie; 4. figurat plural sunete melodioase, versuri (mai cu seamă lirice): duios era și gingaș acordul îngeresc AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acord: *acórd și -éz, a -á vezi trecut (în franceză accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. gramatică Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. muzică Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acord: *acórd n., plural urĭ (în franceză accord). Conformitate de sentimente, învoĭală, înțelegere: a fi de acord cu cineva. Armonie: acord între gest și cuvinte. gramatică Raport al cuvintelor, concordanță. muzică Unirea armonică a maĭ multor sunete: acord perfect. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Acord: Acord ≠ dezacord, disensiune, divergență, litigiu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acord: acórd substantiv neutru, plural acórduri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acord: acórd substantiv neutru, plural acórduri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACORD' AcoperitACOPERITOÁREacoperitóracoperitúrăAcordacórd-cádruACORDÁacordábilacordabilitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acord Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acord dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Conform acord. Așa ne-a fost acord? 3. Există un acord deplin între elementele ansamblului. Acord ce domnea între ei. Nu se face nimic fără acord lui. ACÓRD acorduri n. Acord internațional. Acord comercial. • De comun acord în înțelegere deplină. A fi sau a cădea de acord a se învoi cu. De acord! mă învoiesc! bine! Muncă în acord muncă normată, remunerată în raport cu rezultatele obținute. II, 70 / Plural: acorduri / Etimologie: franceza accord, it accordo] 1 înțelegere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice. 2 îe A fi sau a cădea, a se găsi de acord A se învoi la ceva. 3 Îlav De comun acord într-o perfectă înțelegere. 4 Îs Plată în acord Retribuire a muncii în raport cu rezultatele obținute. Așa ne-a fost acordul? 3. |
GRAMATICA cuvântului acord? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acord. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acord poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acord? Vezi cuvântul acord desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acord?[ a-cord ] Se pare că cuvântul acord are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL acord Inţelegi mai uşor cuvântul acord dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Acord-cadru = înțelegere între parteneri sociali, care servește ca model înțelegerilor ulterioare mai detaliate = a se învoi la ceva; a aproba A fi de acord cu cineva = a avea aceeași părere cu cineva De acord! = bine! ne-am înțeles! Pleonastic De comun acord = în perfectă înțelegere În sintagmele Plată sau salariu în acord = sistem de remunerare a muncii normate în raport cu rezultatele obținute Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei = a se învoi la ceva; a aproba A fi de acord cu cineva = a avea aceeași părere cu cineva De acord! = bine! ne-am înțeles! Pleonastic De comun acord = în perfectă înțelegere În sintagmele Plată sau salariu în acord = sistem de remunerare a muncii normate în raport cu rezultatele obținute Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei = a se învoi la ceva; a aproba A fi de acord cu cineva = a avea aceeași părere cu cineva A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină cu cineva De acord! = bine! ne-am înțeles! Pleonastic De comun acord = în perfectă înțelegere În expresie Plată sau salariu în acord = sistem de remunerare în raport cu cantitatea de produs realizat Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă, în raport cu depășirea normei ♦ a cădea de acord = a se învoi; de comun acord = a în perfectă înțelegere; b în unanimitate ♦ acord global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate Acord global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă nemijlocit mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acord |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abatere de la regulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul acord are forma: acórduri
