 | as |
|
| Acuzare [ a-cu-za-re ] VEZI SINONIME PENTRU acuzare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acuzare în mai multe dicționareDefinițiile pentru acuzare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuzare: acuzáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: acuzarezări / Etimologie: acuza] 1 Formulare a unei plângeri (în justiție) Si: acuzat1 inculpare, învinuire, învinovăție, pârâre. 2 (Ccr) Acuzație. 3 (Ccr) Parte care acuză într-un proces. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE, acuzări, substantiv feminin Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. • Act de acuzare. vezi act. • Parte care acuză la un proces. Apărarea n-a putut respinge probele acuzării. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE, acuzări, substantiv feminin Acțiunea de a acuza și rezultatul ei; învinuire, învinovățire, acuzație, acuză. ♦ (concretizat) Parte care acuză la un proces. – vezi acuza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE, acuzări, substantiv feminin Acțiunea de a acuza și rezultatul ei; învinuire, învinovățire, acuzație, acuză. ♦ (concretizat) Parte care acuză la un proces. – vezi acuza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZARE substantiv acuzație, învinovățire, învinuire, (livresc) acuză, incriminare, (popular) pîră, (învechit) pîrîtură, pricină, prihană. (acuzare neîntemeiată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE, acuzări, substantiv feminin Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. ♦ (concretizat) Persoana (sau persoanele) care acuză la un proces. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE substantiv feminin acțiunea de a acuza. • persoană, instanță care acuză într-un proces penal. (< acuza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE substantiv feminin Învinuire. ♦ (concretizat) Persoană care acuză la un proces. [< acuza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZARE: ACUZÁRE acuzareări forme 1) vezi A ACUZA. 2) Persoană care acuză la un proces. /v. a acuza Forme diferite ale cuvantului acuzare: acuzareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuzare: acuzáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat acuzării; plural acuzări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuzare: acuzáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat acuzắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Acuzare: Acuzare ≠ apărare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACUZARE' acutumánțăacúzACÚZĂAcuzabilAcuzareACUZÁTacuzátăACUZÁȚIEACUZAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Acuzare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acuzare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acuzáre substantiv feminin [Atestat: DA / Plural: acuzarezări / Etimologie: acuza] 1 Formulare a unei plângeri în justiție Si: acuzat1 inculpare, învinuire, învinovăție, pârâre. Acuzare neîntemeiată. ACUZÁRE acuzareări forme 1 vezi A ACUZA. |
GRAMATICA cuvântului Acuzare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acuzare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Acuzare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acuzare? Vezi cuvântul acuzare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acuzare?[ a-cu-za-re ] Se pare că cuvântul acuzare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Acuzare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pierde teren?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul acuzare are forma: acuzări
