 | as |
|
| Adeverinţă [ a-de-ve-rin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU adeverinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adeverinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru adeverinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, substantiv feminin Dovadă scrisă, de recunoaștere a unui fapt. Ca dovadă că mi-am îndeplinit cu credință datoria... am adus și adeverința aceasta. CARAGIALE, O. III 71. ♦ Chitanță, recipisă. Ai dus într-o zi la poștă un plic mare... și ai luat adeverință de la ghișeu. PAS, Z. I 286. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverínță substantiv feminin [Atestat: VARLAAM, C. 81/1 / Plural: adeverintațe / Etimologie: adeveri + -ință] 1 (Înv) Adevăr (6). 2 (Înv) Asigurare solemnă Si: încredințare. 3 Dovadă prin care se atestă un fapt, un drept etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERINȚĂ substantiv dovadă, mărturie, (învechit) patentă, răvaș, siguranță, sinet, testimoniu, teșcherea, zapiscă, (rusism învechit) rospiscă. (adeverinta din care rezultă calitatea sa.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, substantiv feminin Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept; chitanță, recipisă. – Din adeveri + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverínță forme, plural e (despre adeveresc). Hîrtie scrisă saŭ alt lucru care adeverește ceva (dovadă, recepisă, chitanță, certificat, atestat). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ adeverintae forme Dovadă scrisă prin care se adeverește un drept, un fapt. adeverinta de salariat. /a adeveri + sufix adeverintaință Forme diferite ale cuvantului adeverinta: adeverintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, substantiv feminin Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ, adeverințe, substantiv feminin Dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adeverința: adeverințá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: (a. 1634) în limba maghiara istorie IV, 334/10 / prezentul indicativ: -țéz / Etimologie: adeverință] (Îvr) 1-2 A (se) adeveri (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat adeverínței; plural adeverínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat adeverínței; plural adeverínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ADEVERINȚĂ: ADEVERÍNȚĂ substantiv verbal cauțiune, fidejusiune, garanție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverință substantiv verbal CAUȚIUNE. FIDEJUSIUNE. GARANȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adeverință: adeverință forme chitanță, dovadă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADEVERINTA' ADEVĂSITadeverézADEVERÍadevericiuneADEVERÍNȚĂAdeverireADEVERÍTadeveritóradeveritúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adeverință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adeverință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 81/1 / Plural: adeverințățe / Etimologie: adeveri + -ință] 1 Înv Adevăr 6. Adeverință din care rezultă calitatea sa. Adeverință din care rezultă calitatea sa. ADEVERÍNȚĂ adeverințăe forme Dovadă scrisă prin care se adeverește un drept, un fapt. Adeverință de salariat. /a adeveri + sufix adeverințăință. |
GRAMATICA cuvântului adeverință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adeverință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adeverință poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adeverinţă? Vezi cuvântul adeverinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adeverinţă?[ a-de-ve-rin-ţă ] Se pare că cuvântul adeverinţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adeverință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Glob ceresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adeverință are forma: adeverínțe
