 | as |
|
| Adverb [ ad-verb ] VEZI SINONIME PENTRU adverb PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adverb în mai multe dicționareDefinițiile pentru adverb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din limba franceza adverbe, latina adverbium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din limba franceza adverbe, latina adverbium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB adverbe n. Parte de vorbire, neflexibilă, care arată o caracteristică a unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri. adverb de timp. adverb de locuțiune adverb de mod. /<lat. adverbium, limba franceza adverbe Forme diferite ale cuvantului adverb: adverbe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adverb: advérb sn [Atestat: DA / Plural: adverbe / Etimologie: franceza adverbe, lat adverbium] Parte de vorbire, care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire neflexibilă, care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Adverbele pot fi: de timp, de loc, de mod, de cauză și de scop. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adverb: *advérb n., plural e (în franceză adverbe, de la latina advérbium). gramatică Cuvînt invariabil care modifică un verb (vede bine), un adjectiv (maĭ bun), saŭ alt adverb (foarte bine). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB substantiv neutru parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc. (< limba franceza adverbe, latina adverbium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB substantiv neutru Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [plural -be. /< latina adverbium, conform limba franceza adverbe, germana Adverb]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADVERB: ADVÉRB, adverbe, substantiv neutru Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. – în franceză adverbe (neologism din limba latină adverbium). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adverb: adverb n. vorbă invariabilă care modifică însemnarea unui verb sau a unui adjectiv. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adverb: advérb substantiv neutru, plural advérbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adverb: advérb substantiv neutru, plural advérbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADVERB' adventísmadventístadventívadventizmadvérbADVERBÁLadverbiáladverbializáadverbializáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adverb Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adverb dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ADVÉRB adverbe n. Adverb de timp. Adverb de locuțiune adverb de mod. Advérb sn [Atestat: DA / Plural: adverbe / Etimologie: franceza adverbe, lat adverbium] Parte de vorbire, care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. |
GRAMATICA cuvântului adverb? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adverb. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adverb poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE adverb? Vezi cuvântul adverb desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adverb?[ ad-verb ] Se pare că cuvântul adverb are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adverb are forma: advérbe
