 | as |
|
| Afront [ a-front ] VEZI SINONIME PENTRU afront PE ESINONIME.COM definiția cuvântului afront în mai multe dicționareDefinițiile pentru afront din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFRONT: AFRONT substantiv injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livresc) ultraj, vexațiune, (popular) hulă, sudalmă, suduitură, (învechit) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (figurat) atingere, (livresc figurat) lezare. (Nu poate suporta afront ce i s-a adus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT, afronturi, substantiv neutru Insultă în public, jignire. Mizerabilul! să se-ntinză pînă-ntr-atîta ca să-mi facă un afront! CARAGIALE, O. I 56. Lui Mogorogea nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse Pavel. CREANGĂ, A. 107. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru afront: *afrónt n., plural urĭ (în franceză affront). Injurie; rușine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuĭva un afront. – Curat limba română înfruntare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afront: afrónt sn [Atestat: NEGRUZZI, S. III, 463 / Plural: afronturi / Etimologie: franceza affront] Ofensă adusă cuiva în public Si: insultă, jignire, ultragiu. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT afronturi n. Insultă adusă cuiva în public; ofensă. A suferi un afront. [silabe a-front] /<fr. affront Forme diferite ale cuvantului afront: afronturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT, afronturi, substantiv neutru Insultă, jignire, ofensă adusă cuiva în public. – Din limba franceza affront. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT substantiv neutru Insultă în public; jignire, ultragiu; dezonoare. [plural -turi. / < limba franceza affront]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT substantiv neutru insultă, jignire adusă cuiva în public. (< limba franceza affront, italiana affronto) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru afront: afront n. faptă sau vorbă de ocară (aruncată în față), insultă publică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AFRÓNT: AFRÓNT, afronturi, substantiv neutru Insultă în public; jignire – în franceză affront. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afront: afrónt substantiv neutru (silabe -front), plural afrónturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afront: afrónt (a-front) substantiv neutru, plural afrónturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AFRONT' afroamericanísticăAFRODÍTĂafrodiziácAFRODIZÍEAFRÓNTAFRONTÁafrontá/afruntáAFRONTÁREafrontáre/afruntáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AFRÓNT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului afront dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu poate suporta afrÓnt ce i s-a adus. III, 463 / Plural: afrÓnturi / Etimologie: franceza affront] Ofensă adusă cuiva în public Si: insultă, jignire, ultragiu. AFRÓNT afrÓnturi n. A suferi un afrÓnt. |
GRAMATICA cuvântului AFRÓNT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului afront. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AFRÓNT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE afront? Vezi cuvântul afront desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afront?[ a-front ] Se pare că cuvântul afront are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AFRÓNT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Capul mesei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul afront are forma: afrónturi
