eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție aiurit


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Aiurit [ a-iu-rit ]
VEZI SINONIME PENTRU aiurit PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului aiurit în mai multe dicționare

Definițiile pentru aiurit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AIURIT:
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adjectiv (Despre oameni) Cu mintea tulbure, confuză; uluit, zăpăcit; prin extensie (despre manifestări ale oamenilor) care presupune o minte confuză. Apostol Bologa rămase cîteva clipe în tindă, aiurit, nesigur dacă a fost aievea Ilona sau poate numai închipuirea lui veșnic nesăturată și-a bătut joc de dînsul. REBREANU, P. S. 221. Slab... aiurit, pășind ușor... îngenunche la picioarele soției sale. DELAVRANCEA, S. 114. Radu gemu, tresări iarăși, își deschise ochii mari, speriați, îi ținu cîtva pironiți asupra amicului său, într-o căutătură aiurită și moartă, ca de nebun. VLAHUȚĂ, N. 40.
       • figurat Hîrciogii, aiuriți, înghiontiți și fugăriți. Se suceau, se învîrteau. CASSIAN, în POEZ. N. 117. [Rîndunica] se-nălță aiurită la stele; apoi pluti spre miazănoapte și se lăsă

– călăuzită de o scînteie

– în munții cu brazi. BASSARABESCU, vezi 52.
       • (Adverbial) Radu, cu ochii aiurit pironiți în deșert... rămînea... dus pe gînduri. VLAHUȚĂ, N.

12.
♦ (Substantivat) Om care acționează nechibzuit, împotriva rațiunii sănătoase.
Forme diferite ale cuvantului aiurit: aiurit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

AIURIT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AIURIT:
AIURIT adjectiv

1. aiurea, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (popular) deșucheat, pălăvatic, silhui, (învechit și regional) prilestit, (regional) șucheat, tui, (Moldova) tuieș, zălud, zărghit, (învechit) turluliu, (familial) sanchiu, (familial figurat) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip aiurit!)

2. buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Moldova) zălud, (figurat) împrăștiat. (Om aiurit.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

AIURIT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AIURIT:
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic.

2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [ pronunție: a-iu-]

– Din limba franceza ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
Forme diferite ale cuvantului aiurit: aiurit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

AIURIT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AIURIT:
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic.

2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal.

– Din limba franceza ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
Forme diferite ale cuvantului aiurit: aiurit-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AIURIT
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AIURIT:
AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adjectiv (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; prin extensie (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză.

– vezi aiuri.
Forme diferite ale cuvantului aiurit: aiurit-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

aiurit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aiurit:
aiurít2, aiurită [Atestat: HEM 607 / Plural: aiuritiți, aiurite / Etimologie: franceza ahuri] 1-2 smf, a (Persoană) care este zăpăcit(ă). 3 av Trăsnit.
Forme diferite ale cuvantului aiurit: aiurită

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

aiurit
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aiurit:
aiurít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural aiuríți; adjectiv feminin, substantiv feminin aiurítă, plural aiuríte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

aiurit
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aiurit:
aiurít adjectiv masculin, substantiv masculin, plural aiuríți; forme singular aiurítă, plural aiuríte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

aiurit
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aiurit:
aiurít1 sn [Atestat: EMINESCU, P. 18 / Plural: ? / Etimologie: aiuri] (Rar) Bâiguit.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

aiurit
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru aiurit:
aiurit n. aiureală prelungită: un aiurit de jale EM.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'AIURIT'
aiuríAIURÍREaiurístaiurísticAIURÍTaiuritoraíursumaiúșAius Locutius

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AIURIT
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aiurit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ce tip aiurit! 2.
Om aiurit.
Aiurít2, aiurită [Atestat: HEM 607 / Plural: aiuritiți, aiurite / Etimologie: franceza ahuri] 1-2 smf, a Persoană care este zăpăcită.

GRAMATICA cuvântului AIURIT?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aiurit.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AIURIT poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul AIURIT sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul aiurit are forma: aiuríți
  • single icon La singular substantivul aiurit are forma: aiurítă
VEZI PLURALUL pentru AIURIT la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE aiurit?
Vezi cuvântul aiurit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aiurit?
[ a-iu-rit ]
Se pare că cuvântul aiurit are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AIURIT

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Altîncotro adverb rar, în expresie a nu avea face altîncotro?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun
propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate
a nu putea să facă altfel
a umbla fără rost, fără țintă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app