eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ajutorinta


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ajutorinţă [ a-ju-to-rin-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU ajutorinţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ajutorinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru ajutorinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ:
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit)

1. Ajutor, sprijin. [Copilul] era bun, ascultător și era de ajutorință muierii mele. RETEGANUL, P. V 82.
       • (Concretizat) [Feciorii Chiajnei] însoțiți, unul de oaste pămînteană și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovii, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170.

2. Dare, impozit. Se hotărî ca boierii și mănăstirile, să plătească ploconul, ajutorința. BĂLCESCU, O. II 17.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ajutorință
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorínță substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, PS. 85 / V: (reg) agiu- / Plural: ajutorintațe și -ți / Etimologie: ajutori +-ință] (Înv) 1 Ajutor (1). 2 (Fin) Impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

AJUTORINȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ:
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit)

1. Ajutor (2).

2. Numele unui impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova.

– Ajutori + sufix -ință.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AJUTORINȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ:
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit)

1. Ajutor (2).

2. Numele unui impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova.

– Ajutori + sufix -ință.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ajutorință
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorínță forme, plural e. Ajutor (Rar). Un bir suplementar care se plătea de doŭă orĭ pe an (vara și ĭarna) în secolul 18 în Moldova.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ajutorință
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorință forme

1. ajutor: însoțit de ajutorințe ungurești OD.;

2. numele unei dări suplimentare (în epoca fanariotă).

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AJUTORINȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ:
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin

1. Ajutor1.

2. (învechit) Dare, impozit.

– Din ajutori + sufix -ință.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ajutorință
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorință substantiv verbal AJUTOR, ASISTENȚĂ. FUMĂRIT. OCROTIRE, PROTECȚIE. SPRIJIN. VĂCĂRIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ajutorință
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorínță (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ajutorínței; plural ajutorínțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ajutorință
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ajutorință:
ajutorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ajutorínței; plural ajutorínțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'AJUTORINTA'
ajutorézAJUTORÍajutoriátAJUTORÍEAJUTORÍNȚĂajutoríreajutorítajutoritóriuajutóriu

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ajutorință
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ajutorință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
85 / V: reg agiu- / Plural: ajutorințățe și -ți / Etimologie: ajutori +-ință] Înv 1 Ajutor 1.



GRAMATICA cuvântului ajutorință?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ajutorință.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ajutorință poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ajutorință sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul ajutorință are forma: ajutorínțe
VEZI PLURALUL pentru ajutorință la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ajutorinţă?
Vezi cuvântul ajutorinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ajutorinţă?
[ a-ju-to-rin-ţă ]
Se pare că cuvântul ajutorinţă are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ajutorință

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A zbura cuiva capul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a nu face, a nu întreprinde nimic
piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii
a decapita pe cineva; a-l omorî
profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app